Operații cu numere naturale; aproximări și estimări
Mulțimea numerelor naturale este . Fiecare număr natural se scrie folosind cele zece cifre (0–9) în sistemul zecimal, unde poziția fiecărei cifre indică ordinul ei (unități, zeci, sute, mii etc.). Pe axa numerelor, numerele naturale se reprezintă prin puncte așezate la distanțe egale, în ordine crescătoare de la stânga la dreapta, începând cu 0.
Compararea și ordonarea numerelor naturale se face astfel: dintre două numere cu număr diferit de cifre, este mai mare cel cu mai multe cifre; dintre două numere cu același număr de cifre, se compară cifrele de la stânga la dreapta, iar primul rang în care apare o diferență decide care număr este mai mare. Pe axă, dintre două numere, este mai mare cel așezat mai la dreapta.
Aproximările și estimările înlocuiesc un număr cu o valoare apropiată, mai ușor de folosit în calcule rapide. Rotunjirea la un anumit ordin (zeci, sute, mii etc.) se face privind cifra imediat următoare (la dreapta) ordinului respectiv: dacă această cifră este 5, 6, 7, 8 sau 9, cifra ordinului la care rotunjim se mărește cu 1 (rotunjire „în sus”); dacă este 0, 1, 2, 3 sau 4, cifra rămâne neschimbată (rotunjire „în jos”), iar toate cifrele de după ordinul de rotunjire devin 0. De exemplu, 2 748 rotunjit la zeci este 2 750, la sute este 2 700, iar la mii este 3 000.
Adunarea numerelor naturale are proprietățile: comutativitate (), asociativitate () și element neutru, 0 (). Scăderea este operația inversă adunării: dacă și numai dacă ; ea este definită în doar atunci când descăzutul este mai mare sau egal cu scăzătorul (). Scăderea NU este comutativă și NU este asociativă.
Înmulțirea are proprietățile de comutativitate (), asociativitate () și element neutru, 1 (). Cea mai utilă proprietate pentru calcule rapide este distributivitatea înmulțirii față de adunare și scădere: și . Citită de la dreapta la stânga, egalitatea permite scoaterea factorului comun: , tehnică des folosită pentru calculul rapid al unor sume sau diferențe de produse cu un factor comun.
Împărțirea numerelor naturale poate fi exactă (cu rest zero) sau cu rest. Împărțirea exactă înseamnă că deîmpărțitul este multiplu al împărțitorului. În general, pentru orice deîmpărțit și orice împărțitor , există un cât și un rest , unici, astfel încât are loc teorema împărțirii cu rest: , cu . Dacă , împărțirea este exactă. De exemplu, împărțind 358 la 23, obținem câtul 15 și restul 13, deoarece și .
La calcule cu mai mulți pași, se respectă ordinea efectuării operațiilor: mai întâi conținutul parantezelor (rotunde, apoi pătrate, apoi acolade), apoi înmulțirile și împărțirile, în ordinea în care apar, de la stânga la dreapta, și abia apoi adunările și scăderile, tot de la stânga la dreapta.
Formule
Comutativitatea adunării:
Asociativitatea adunării:
Element neutru la adunare:
Comutativitatea înmulțirii:
Asociativitatea înmulțirii:
Element neutru la înmulțire:
Distributivitatea înmulțirii față de adunare:
Scoaterea factorului comun:
Teorema împărțirii cu rest:
Exemple rezolvate
Exemplul 1
Estimați, prin rotunjire la mii, suma , apoi calculați valoarea exactă și comparați rezultatele.
Rotunjim fiecare termen la mii: (cifra sutelor este 8, deci rotunjim în sus) și (cifra sutelor este 9, deci rotunjim în sus). Suma estimată este .
Calculăm valoarea exactă: .
Diferența dintre estimare și valoarea exactă este , deci estimarea este apropiată de rezultatul real și confirmă corectitudinea calculului exact.
Exemplul 2
Calculați rapid, folosind scoaterea factorului comun: .
Cei doi termeni au factorul comun 37, deci scoatem factorul comun: .
Calculăm paranteza: .
Rezultă .
Exemplul 3
Împărțiți cu rest 358 la 23 și verificați rezultatul folosind teorema împărțirii cu rest.
Căutăm cel mai mare multiplu al lui 23 care nu depășește 358: , iar . Deci câtul este .
Restul este . Verificăm condiția : , adevărat.
Verificăm teorema: . Rezultă că împărțirea lui 358 la 23 dă câtul 15 și restul 13.
Greșeli frecvente
- La rotunjire, se privește greșit cifra ordinului la care se rotunjește, în loc de cifra imediat următoare (la dreapta) acesteia — de exemplu, la rotunjirea la sute a lui 4 738 trebuie analizată cifra zecilor (3), nu cifra sutelor (7); corect: 4 738 ≈ 4 700.
- Se crede greșit că scăderea este comutativă sau asociativă, la fel ca adunarea; de fapt $a-b\ne b-a$ în general, și $(a-b)-c\ne a-(b-c)$ în general.
- La aplicarea distributivității, factorul comun se înmulțește doar cu un termen din paranteză, nu cu toți: $a\cdot(b+c)$ NU este $a\cdot b+c$, ci $a\cdot b+a\cdot c$.
- La împărțirea cu rest, se acceptă greșit un rest mai mare sau egal cu împărțitorul (de exemplu, 187 = 15·11+22, unde restul 22 este mai mare decât împărțitorul 15) — condiția $0\le \text{R}<\text{Î}$ trebuie verificată întotdeauna.
- Se confundă elementul neutru al adunării (0) cu elementul neutru al înmulțirii (1).
Pe scurt
- ; comparare pe axă: numărul așezat mai la dreapta este mai mare.
- Rotunjire: se privește cifra imediat la dreapta ordinului de rotunjire; cifră → rotunjire în sus, cifră → rotunjire în jos.
- Adunarea și înmulțirea sunt comutative, asociative, cu element neutru (0, respectiv 1); înmulțirea este distributivă față de adunare și scădere.
- Scăderea NU este comutativă și NU este asociativă; în se efectuează doar dacă descăzutul scăzătorul.
- Teorema împărțirii cu rest: deîmpărțit = împărțitor·cât + rest, cu rest împărțitor; dacă restul este 0, împărțirea este exactă.
- Ordinea operațiilor: paranteze, apoi înmulțiri/împărțiri (de la stânga la dreapta), apoi adunări/scăderi (de la stânga la dreapta).
Exersează această lecție →
Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.