Amintiri din copilărie (Partea I) – Ion Creangă

Prezentare

Ion Creangă (1837-1889) este autorul romanului autobiografic Amintiri din copilărie, scris în patru părți, publicat între 1881 și 1889. Textul este epic, narat la persoana I, cu numeroase secvențe descriptive (satul, casa părintească, natura) și pasaje de dialog în grai popular moldovenesc. Naratorul-adult evocă, cu umor și duioșie, întâmplările din copilăria petrecută în satul Humulești.

Rezumat

În partea întâi a cărții, naratorul își amintește de satul natal Humulești, așezat pe malul Ozanei, de casa părinților, de familia numeroasă și de atmosfera satului. Este evocată figura mamei, Smaranda, și a tatălui, Ștefan a Petrei, alături de obiceiurile și de munca oamenilor din sat. Naratorul adult mărturisește că anii copilăriei au fost cei mai fericiți din viața lui, iar amintirea lor îi aduce mângâiere la maturitate.

Temă și valori

Tema centrală este copilăria privită ca vârstă a fericirii depline, alături de temele familiei și ale satului tradițional românesc. Valorile puse în lumină sunt dragostea de mamă și de casa părintească, apartenența la o comunitate și prețuirea amintirilor ca refugiu sufletesc al omului matur.

Citate

• „Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vreme și ce oameni mai erau în părțile noastre...”
• „Ozana cea frumos curgătoare”
• „O, ce vremi, ce oameni erau atunci!”

Paragraf-model de asociere (item I.A.9)

Tema copilăriei petrecute alături de familie, într-un loc drag sufletului, apare și în romanul Amintiri din copilărie de Ion Creangă. Naratorul-adult privește cu duioșie spre satul natal Humulești, spre casa părinților și spre chipul mamei sale, Smaranda, considerând anii copilăriei cea mai fericită vârstă a vieții. La fel ca în textul-suport, unde personajul simte atașament față de locurile copilăriei, și în textul lui Creangă regăsim ideea că apartenența la o familie și la un loc drag rămâne o sursă de echilibru sufletesc, chiar și atunci când timpul trece și copilăria rămâne doar amintire.