Pupăza din tei (Amintiri din copilărie, Partea I) – Ion Creangă

Prezentare

Episodul „Pupăza din tei” deschide practic șirul năzdrăvăniilor povestite în Amintiri din copilărie de Ion Creangă. Text epic, narat la persoana I, cu un tipar narativ-descriptiv: se îmbină descrierea naturii (teiul bătrân, cuibul păsării) cu acțiunea și cu dialogul.

Rezumat

Nică, pe când era mic, ia din scorbura unui tei bătrân puii unei pupeze, o pasăre care își făcuse cuib acolo. Fapta lui stârnește mustrarea celor mari, care îi vorbesc despre răul făcut unei viețuitoare nevinovate; baba Irinuca îi spune și o poveste-avertisment despre pedeapsa celor ce fac rău animalelor. Întâmplarea rămâne în amintirea naratorului ca prima lui năzdrăvănie și ca un prilej de a înțelege, în felul copilăriei, legătura omului cu natura.

Temă și valori

Tema centrală este copilăria jucăușă și curioasă, strâns legată de natură (teiul, pasărea, satul). Valoarea pusă în lumină este respectul pentru viețuitoare și pentru natură, transmis copilului prin mustrare și prin poveste, nu prin pedeapsă aspră.

Citate

• „pupăza din tei”
• teiul bătrân „din marginea satului”
• porecla copilărească „Ion Torcălău”

Paragraf-model de asociere (item I.A.9)

Tema legăturii dintre copil și natură apare și în episodul „Pupăza din tei” din Amintiri din copilărie de Ion Creangă. Nică ia din scorbura unui tei puii unei pupeze, iar fapta lui devine prilej de mustrare și de învățătură despre respectul față de viețuitoare. La fel ca în textul-suport, unde natura este prezentă ca spațiu al descoperirii și al primelor lecții de viață, și în textul lui Creangă copilăria se împletește firesc cu lumea naturală, iar greșeala copilului devine o cale de a înțelege valoarea vieții și a firii înconjurătoare.