D-l Goe... – I.L. Caragiale

Prezentare

I.L. Caragiale (1852-1912) este autorul unei proze scurte umoristice, publicată în volumul Momente, în care critică, prin ironie, educația greșită dată copiilor. Text epic, narat la persoana a III-a, cu un tipar narativ susținut de dialog și de note umoristice.

Rezumat

O familie (mama, mamița — adică bunica — și un unchi) pleacă la București împreună cu Goe, un băiat de opt ani, extrem de răsfățat, ca să vadă parada militară de 10 Mai. Pe drum, Goe se poartă obraznic, cere mereu câte ceva, agită tot vagonul de tren și, la un moment dat, se pierde pe peron; între timp, provoacă un incident luând fluierul unui angajat al căii ferate. În ciuda haosului pe care îl produce, familia continuă să îl răsfețe și să-l creadă un copil „deștept”.

Temă și valori

Tema centrală este educația greșită, dată de o familie care confundă răsfățul cu iubirea și nu impune limite copilului. Valoarea pusă în lumină, prin ironie, este nevoia unei educații echilibrate, bazate pe disciplină și pe respectul față de ceilalți.

Citate

• „Vreau și eu!” (cererea repetată a lui Goe)
• „Mamițo, ia te uită!”
• parada de „10 Mai”, motivul călătoriei familiei

Paragraf-model de asociere (item I.A.9)

Tema educației greșite, dată de părinți prea îngăduitori, apare și în textul lui I.L. Caragiale, D-l Goe... . Băiatul, răsfățat de mamă și de mamița, se poartă obraznic pe tot parcursul călătoriei spre București, iar familia continuă să-l creadă un copil deștept, în loc să-i pună limite. La fel ca în textul-suport, unde comportamentul unui copil scoate în evidență greșelile educației primite, și în textul lui Caragiale autorul ironizează, prin fapte concrete, lipsa de disciplină și consecințele răsfățului asupra formării unui copil.