Vizită... – I.L. Caragiale

Prezentare

I.L. Caragiale (1852-1912) este autorul prozei scurte umoristice Vizită..., publicată tot în volumul Momente. Text epic, narat la persoana I (naratorul este gazda vizitei), cu un tipar narativ-dialogat, în care ironia autorului este îndreptată, ca și în D-l Goe..., spre educația greșită.

Rezumat

Naratorul primește vizita unei cunoștințe, împreună cu fiul acesteia, un băiat mic și extrem de neastâmpărat. Pe parcursul vizitei, copilul răstoarnă, strică și distruge, pe rând, mai multe lucruri din casa gazdei, în timp ce mama lui îl laudă la fiecare ispravă, considerând-o un semn de isteețime și de vioiciune. Naratorul, stânjenit, asistă neputincios la haosul produs de copil, sub privirea mulțumită a mamei.

Temă și valori

Tema centrală este, la fel ca în D-l Goe..., educația greșită dată de un părinte care confundă neastâmpărul și lipsa de respect cu inteligența. Valoarea pusă în lumină, prin ironie, este respectul față de ceilalți și necesitatea unei educații care să impună limite copilului.

Citate

• „Ce deștept e!” (exclamația repetată a mamei)
• gazda, „stânjenită” de purtarea copilului
• „vizita” care se transformă în dezastru domestic

Paragraf-model de asociere (item I.A.9)

Tema educației greșite, care confundă obrăznicia cu inteligența, apare și în textul lui I.L. Caragiale, Vizită... . Copilul aflat în vizită la narator strică, pe rând, mai multe lucruri din casă, iar mama lui îl laudă la fiecare ispravă, în loc să îl mustre. La fel ca în textul-suport, unde comportamentul unui personaj scoate în evidență o problemă de educație sau de comunicare, și în textul lui Caragiale autorul folosește ironia pentru a arăta cât de dăunătoare poate fi lauda necondiționată în formarea unui copil.