Dumbrava minunată (fragment) – Mihail Sadoveanu

Prezentare

Mihail Sadoveanu (1880-1961) este autorul povestirii Dumbrava minunată. Text epic, narat la persoana a III-a, cu un tipar narativ-descriptiv bogat, în care realul se împletește cu fantasticul, specific prozei sadoveniene despre copilărie și natură.

Rezumat

Lizuca este o fetiță nefericită din cauza situației din familia ei, marcată de plecarea tatălui și de răceala celor din jur. Într-o zi, ea fuge de acasă și îl întâlnește pe moș Nichifor Ursu, care o ia cu căruța prin pădure. Rătăcită și obosită, Lizuca adoarme și trăiește, ca într-un vis, o aventură fabuloasă într-o dumbravă fermecată, unde animalele vorbesc și unde o întâlnește pe Sfânta Vineri. La trezire, fetița este găsită și readusă în lumea reală, mai împăcată cu situația ei.

Temă și valori

Tema centrală este copilăria și legătura ei cu natura și cu imaginația, alături de tema familiei, ale cărei lipsuri Lizuca le simte adânc. Valorile puse în lumină sunt bunătatea, ocrotirea celor mici de către natură și puterea imaginației de a alina o suferință.

Citate

• „dumbrava minunată”, spațiul de trecere între real și fantastic
• moș Nichifor Ursu, cel care o ocrotește pe Lizuca pe drum
• Sfânta Vineri, prezență ocrotitoare din lumea de vis

Paragraf-model de asociere (item I.A.9)

Tema copilăriei legate strâns de natură apare și în povestirea lui Mihail Sadoveanu, Dumbrava minunată. Lizuca, nefericită din cauza situației din familia ei, fuge de acasă și găsește, în pădurea fermecată, o lume în care se simte ocrotită și în care suferința ei se alină. La fel ca în textul-suport, unde natura oferă personajului un refugiu sau o descoperire importantă, și în textul lui Sadoveanu pădurea devine un spațiu al vindecării sufletești, în care copilăria și imaginația se împletesc.