Ce te legeni... – Mihai Eminescu

Prezentare

Mihai Eminescu (1850-1889) este autorul poeziei Ce te legeni.... Text liric, construit ca un dialog între om și codru, cu rimă și strofe regulate, într-un ton melancolic.

Rezumat

Poezia surprinde dialogul dintre un om, hotărât să plece departe de satul lui, și codru, care îl întreabă de ce se leagănă fără vânt, ca și cum ar simți dinainte despărțirea. Omul îi răspunde că se pregătește de plecare, iar codrul îi vorbește despre anii trecuți și despre semnele naturii, într-un ton grav și melancolic. Tema despărțirii de locurile natale se împletește cu tema timpului care se scurge ireversibil.

Temă și valori

Tema centrală este dorul de casă și instrăinarea, alături de tema naturii, martoră tăcută a trecerii timpului. Valorile puse în lumină sunt legătura afectivă cu locurile natale și regretul despărțirii de ele.

Citate

• „Ce te legeni, codrule, / Fără ploaie, fără vânt...”
• codrul, martor al „anilor” care au trecut
• omul care se pregătește să plece „departe”

Paragraf-model de asociere (item I.A.9)

Tema despărțirii de locurile natale apare și în poezia lui Mihai Eminescu, Ce te legeni.... Omul care se pregătește de plecare poartă un dialog cu codrul, martor tăcut al anilor trecuți, iar tonul melancolic exprimă durerea instrăinării de satul natal. La fel ca în textul-suport, unde un personaj trăiește sentimentul despărțirii de un loc drag, și în poezia lui Eminescu natura devine martoră a acestei dureri, iar trecerea timpului accentuează regretul desprinderii de rădăcini.