Revedere – Mihai Eminescu

Prezentare

Mihai Eminescu (1850-1889) este autorul poeziei Revedere. Text liric, construit ca un dialog între poet și codru, cu rimă și strofe regulate, exprimând emoția revederii unui loc drag din trecut.

Rezumat

Poetul se adresează codrului, pe care îl regăsește neschimbat, tânăr și verde, așa cum îl știa din tinerețe. Codrul îi răspunde cu blândețe, mângâindu-l ca pe un copil și amintindu-i că, spre deosebire de om, natura rămâne mereu aceeași, veșnic tânără, chiar dacă anotimpurile trec unul după altul. Poetul, îmbătrânit și schimbat de viață, simte contrastul dureros dintre statornicia naturii și trecerea neîndurătoare a timpului asupra omului.

Temă și valori

Tema centrală este natura veșnică, privită în contrast cu trecerea timpului asupra omului. Valorile puse în lumină sunt legătura omului cu natura ca sursă de alinare și prețuirea locurilor dragi din trecut.

Citate

• „Codrule, codruțule, / Ce mai faci, drăguțule?”
• codrul, care rămâne „tânăr” peste ani
• dialogul dintre poet și natură, semn al apropierii sufletești

Paragraf-model de asociere (item I.A.9)

Tema trecerii timpului, privită în contrast cu statornicia naturii, apare și în poezia lui Mihai Eminescu, Revedere. Poetul se adresează codrului ca unui prieten din tinerețe și observă că, spre deosebire de el, natura rămâne mereu aceeași, tânără și neschimbată. La fel ca în textul-suport, unde trecerea timpului este resimțită de un personaj la revederea unui loc din trecut, și în poezia lui Eminescu contrastul dintre veșnicia naturii și schimbarea omului dă naștere unei emoții de melancolie și de recunoștință față de locurile dragi.