Textul narativ literar
Textul narativ literar este textul care povestește o întâmplare sau o serie de întâmplări, reale sau imaginare, petrecute cu anumite personaje, într-un anumit timp și spațiu. El aparține genului epic și poate fi scris în proză sau în versuri. A nara înseamnă a spune ce s-a întâmplat, în ordinea în care faptele se leagă unele de altele.
Acțiunea este totalitatea întâmplărilor povestite, legate între ele prin relații de tip cauză–efect și așezate într-o succesiune. Firul acțiunii răspunde la întrebarea „Ce se întâmplă?". Într-un text pot exista un fir principal al acțiunii și, uneori, fire secundare.
Timpul este momentul sau perioada în care se petrec faptele: poate fi precizat („într-o seară de vară", „demult") sau doar sugerat. Spațiul este locul desfășurării: o casă, un sat, o pădure, un oraș. Timpul și spațiul alcătuiesc cadrul acțiunii și se identifică pe baza indicilor din text (cuvinte care arată când și unde).
Acțiunea unui text narativ este organizată în momentele subiectului (numite și etapele acțiunii). Acestea sunt cinci:
1. Expozițiunea — situația inițială: se prezintă locul, timpul și personajele, înainte ca acțiunea propriu-zisă să înceapă. De obicei este o stare de echilibru.
2. Intriga — evenimentul care declanșează acțiunea, tulburând echilibrul inițial. Este cauza care pune totul în mișcare (o dorință, o hotărâre, o problemă, o veste).
3. Desfășurarea acțiunii — șirul de întâmplări care decurg din intrigă; este partea cea mai întinsă a textului, în care faptele se înlănțuie și tensiunea crește.
4. Punctul culminant — momentul de maximă tensiune, cel mai important din text, spre care s-a îndreptat toată acțiunea. Aici se decide soarta personajelor.
5. Deznodământul — rezolvarea conflictului și situația finală: se restabilește un echilibru (fericit sau nefericit), iar întâmplarea se încheie.
Să urmărim aceste momente pe episodul „la scăldat" din amintirile lui Ion Creangă: expozițiunea — vara, băiatul trebuie să stea acasă și să vadă de treburi; intriga — el pleacă totuși la scăldat, uitând de îndatoriri; desfășurarea acțiunii — zăbovește la apă, iar mama pornește după el; punctul culminant — mama îi ia hainele și îl lasă gol; deznodământul — băiatul se întoarce rușinat acasă.
Nu toate momentele apar întotdeauna în orice fragment; într-un text scurt sau într-un fragment „la prima vedere" putem întâlni doar câteva dintre ele. La examen se cere adesea să recunoaștem cărui moment îi corespunde o secvență dată și să justificăm alegerea prin ce se întâmplă în text.
Exemple rezolvate
Exemplul 1
Precizează cărui moment al subiectului îi corespunde secvența de mai jos și justifică răspunsul.
„Într-o dimineață, în casa liniștită a familiei sosi, pe neașteptate, o telegramă: bunicul era grav bolnav și cerea ca toți nepoții să vină degrabă la el. Din clipa aceea, totul se schimbă."
Secvența corespunde intrigii.
Justificare: telegrama cu vestea că bunicul este bolnav este evenimentul neașteptat care tulbură echilibrul inițial (casa era „liniștită") și declanșează acțiunea. Acest lucru este confirmat de propoziția „Din clipa aceea, totul se schimbă", care arată că din acest moment faptele se pun în mișcare. Intriga este cauza care determină desfășurarea acțiunii (plecarea nepoților la bunic).
Greșeli frecvente
- Confundarea expozițiunii cu intriga: expozițiunea prezintă doar cadrul și personajele (starea de echilibru), pe când intriga este evenimentul care declanșează acțiunea și tulbură acest echilibru.
- Confundarea punctului culminant cu deznodământul: punctul culminant este momentul de maximă tensiune, iar deznodământul este rezolvarea care vine după el și încheie întâmplarea.
- Rezumarea întregii întâmplări în loc să se numească și să se justifice momentul cerut: la item se așteaptă precizarea momentului (ex. „intriga") + o justificare bazată pe ce se petrece în text.
- Folosirea unei specii literare (basm, schiță, nuvelă) ca răspuns când se cere tiparul textual: se lucrează pe genul epic și pe textul narativ, nu pe specii.
Pe scurt
- Textul narativ literar povestește o întâmplare cu personaje, într-un anumit timp și spațiu; aparține genului epic (proză sau versuri).
- Acțiunea = șirul întâmplărilor legate cauză–efect; timpul și spațiul = cadrul acțiunii, identificat după indicii din text.
- Cele cinci momente ale subiectului: expozițiunea (situația inițială), intriga (declanșarea), desfășurarea acțiunii (înlănțuirea faptelor), punctul culminant (tensiunea maximă), deznodământul (rezolvarea).
- Într-un fragment scurt pot apărea doar unele momente.
- La examen se cere recunoașterea momentului și justificarea prin ce se întâmplă în text.
Exersează această lecție →
Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.