Textul explicativ

Textul explicativ este textul al cărui scop este să facă înțeles un fenomen, un obiect, un proces sau o noțiune: el răspunde la întrebări de tipul ce este?, cum funcționează?, de ce se întâmplă?, cum se face?. Îl întâlnești în manuale, în articole de dicționar și de enciclopedie, în ghiduri, în instrucțiuni de folosire, în articolele de popularizare a științei. Este un text nonliterar: informația este reală, verificabilă, iar limbajul este clar și obiectiv.

Scopul textului explicativ este informativ-didactic: să transmită cunoștințe și să lămurească, nu să emoționeze sau să convingă. De aceea nu-l confunda cu textul argumentativ (care susține o opinie și vrea să te convingă) și nici cu cel descriptiv (care înfățișează cum arată ceva). Uneori explicația combină descrierea și povestirea, dar rămâne dominant scopul de a face înțeles.

Structura textului explicativ este, de obicei:

Introducerea temei — se anunță și, adesea, se definește noțiunea despre care se va vorbi (Ce este X?).
Dezvoltarea explicației — se prezintă, pe rând, părțile, cauzele, etapele sau caracteristicile, într-o ordine logică (de la general la particular, în ordine cronologică ori pas cu pas).
Concluzia sau exemplificarea — se rezumă ideea ori se dă un exemplu concret care fixează explicația.

Mărcile lingvistice ale textului explicativ te ajută să-l recunoști la prima vedere:

Verbe la prezentul general (prezentul „gnomic", al adevărurilor general valabile): apa fierbe la 100 de grade, plantele produc oxigen.
Persoana a III-a și un ton obiectiv, impersonal: se vorbește despre fenomen, nu despre sentimentele autorului.
Conectori explicativi și cauzali: deoarece, pentru că, fiindcă, astfel, prin urmare, de aceea, cu alte cuvinte, adică.
Conectori de ordine: mai întâi, apoi, în al doilea rând, în final.
Termeni de specialitate definiți sau explicați; exemple introduse prin de exemplu, de pildă, precum.
Verbe specifice: înseamnă, se numește, reprezintă, constă în, se explică prin.
Uneori, elemente multimodale: scheme, tabele, imagini cu rol explicativ.

Structura definiției, foarte frecventă aici, are forma: termenul definit + verb copulativ (este / se numește / reprezintă) + genul proxim (categoria mai largă) + nota distinctivă (ce îl deosebește). De exemplu: „Diftongul este un grup de sunete alcătuit dintr-o vocală și o semivocală rostite în aceeași silabă."

Cum răspunzi la itemii pe text explicativ: cauți informația explicită acolo unde textul o formulează direct, urmărești conectorii cauzali pentru a înțelege relația cauză–efect și deosebești textul explicativ de cel argumentativ (nu găsești o opinie susținută cu argumente, ci o lămurire obiectivă a unui fapt).

Exemple rezolvate

Exemplul 1

Citește fragmentul:

„Curcubeul este un fenomen optic care apare atunci când lumina soarelui trece prin picăturile de ploaie. Fiindcă fiecare picătură se comportă ca o mică prismă, ea descompune lumina albă în culorile componente. De aceea vedem pe cer o bandă colorată, de la roșu la violet."

a) Ce tipar textual este acesta? Numește două mărci lingvistice care îl dovedesc. b) Ce relație logică exprimă conectorii „fiindcă" și „de aceea"?

a) Este un text explicativ: are scopul de a face înțeles un fenomen (curcubeul) și răspunde la întrebarea de ce apare?. Mărci lingvistice: verbul copulativ „este" într-o definiție („Curcubeul este un fenomen optic care...") + genul proxim („fenomen optic") și nota distinctivă; verbe la prezentul general și ton obiectiv, la persoana a III-a („apare", „se comportă", „descompune"); conectori cauzali („fiindcă", „de aceea").

b) Conectorii exprimă o relație de cauză–efect: „fiindcă" introduce cauza (fiecare picătură se comportă ca o prismă), iar „de aceea" introduce efectul/consecința (vedem banda colorată). Textul explică astfel de ce se produce fenomenul.

Exemplul 2

Scrie, în 2–3 rânduri, un scurt text explicativ care definește „silaba" și lămurește pe scurt cum se formează. Subliniază (numind-le) cel puțin două mărci ale textului explicativ pe care le-ai folosit.

Text-model: „Silaba este sunetul sau grupul de sunete care se rostește printr-un singur efort al vocii. Fiindcă în jurul unei vocale se pot aduna consoane și semivocale, un cuvânt se împarte în tot atâtea silabe câte vocale are. De exemplu, cuvântul carte are două silabe: car-te."

Mărci folosite:

definiția cu verb copulativ: „Silaba este..." (termen + gen proxim + notă distinctivă);
conectorul cauzal „fiindcă" (relație cauză–efect);
verbe la prezentul general și ton obiectiv, la persoana a III-a („se rostește", „se împarte");
exemplu introdus prin „de exemplu".

Greșeli frecvente

Confundarea textului explicativ cu cel argumentativ: explicativul lămurește obiectiv un fapt (de ce/cum se întâmplă), pe când argumentativul susține o opinie și vrea să convingă. Dacă nu există o teză/opinie apărată cu argumente, textul e explicativ.
Confundarea textului explicativ cu cel descriptiv: descriptivul arată cum arată ceva (însușiri, culori, formă), iar explicativul arată cum funcționează sau de ce se produce ceva.
Neremarcarea conectorilor cauzali (deoarece, fiindcă, de aceea, prin urmare) care semnalează relația cauză–efect — element-cheie la itemii de comprehensiune.
Formularea greșită a definiției: se uită genul proxim (categoria mai largă) sau nota distinctivă. „Curcubeul este frumos" nu este o definiție, ci o apreciere.
Căutarea unei „idei ascunse" sau a unui mesaj artistic într-un text explicativ, deși acesta transmite informații reale, explicite și verificabile, cu limbaj obiectiv.

Pe scurt

Textul explicativ are scopul de a face înțeles un fenomen, un proces sau o noțiune (ce este? cum? de ce?); este nonliterar, cu informație reală și limbaj obiectiv.
Structură tipică: introducerea/definirea temei → dezvoltarea explicației (părți, cauze, etape) → concluzie sau exemplu.
Mărci lingvistice: verbe la prezentul general, persoana a III-a, ton obiectiv; conectori cauzali (deoarece, fiindcă, de aceea, prin urmare) și de ordine (mai întâi, apoi); verbe ca înseamnă, se numește, reprezintă; exemple (de exemplu, de pildă).
Definiția = termen + verb copulativ + gen proxim + notă distinctivă.
Nu îl confunda cu argumentativul (susține o opinie) sau cu descriptivul (arată cum arată ceva).

Exersează această lecție →

Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.