Figuri de stil (I): personificarea, comparația, epitetul

Figurile de stil sunt procedee prin care scriitorul folosește cuvintele într-un mod expresiv, deosebit de cel obișnuit, pentru a transmite emoții, a crea imagini vii și a face limbajul mai frumos și mai sugestiv. În această lecție studiem primele trei figuri de stil din programă: personificarea, comparația și epitetul.

Personificarea este figura de stil prin care unui obiect, unui element al naturii, unei plante sau unui animal i se atribuie însușiri, acțiuni sau sentimente specifice omului. Prin personificare, lumea nevie sau necuvântătoare „prinde viață" și se comportă ca o ființă umană. De exemplu, în „Codrul... doarme" sau „Vântul șoptește printre ramuri", codrul și vântul fac acțiuni omenești (a dormi, a șopti), deși ele nu pot, în realitate, dormi sau vorbi. Recunoaștem personificarea căutând un verb sau o însușire specific umană (a vorbi, a plânge, a râde, a gândi, a se supăra) atribuit(ă) unui element nonuman. Rolul ei este de a apropia natura de cititor, de a-i da căldură și expresivitate.

Comparația este figura de stil prin care se alătură doi termeni (două obiecte, ființe, fenomene) pe baza unei asemănări între ei, pentru a scoate în evidență o trăsătură a primului termen. Comparația are, de obicei, un cuvânt de legătură: ca, precum, asemenea, cât, ca și. Structura ei este: termenul comparat + element de legătură + termenul cu care se compară. De exemplu, în „obrajii ei roșii ca două mere", obrajii (termenul comparat) sunt asemănați cu merele (termenul comparant) prin cuvântul de legătură ca, pe baza culorii roșii. Atenție: nu orice ca introduce o comparație (uneori are alt rol), dar prezența lui alături de o asemănare între doi termeni este semnul clar al comparației. Rolul comparației este de a face imaginea mai concretă și mai sugestivă.

Epitetul este figura de stil prin care se atribuie unui obiect sau unei ființe o însușire deosebită, menită să exprime felul în care autorul vede acel lucru și să sugereze o emoție. Epitetul este exprimat de obicei printr-un adjectiv (uneori printr-un adverb) așezat lângă un substantiv (sau lângă un verb): „dulce grai", „codrii de aramă", „lună blândă". Nu orice adjectiv este epitet: epitetul aduce un plus de expresivitate, o notă subiectivă, artistică. „Masă de lemn" nu este epitet (arată doar materialul, o informație obiectivă), dar „lună blândă" este epitet, pentru că însușirea blândă transmite o impresie afectivă. Uneori epitetul se combină cu personificarea („lună blândă" sugerează și o însușire omenească).

La examen, la itemul de identificare a figurilor de stil (de tip I.A.6 sau semiobiectiv), nu este suficient să numim figura: trebuie să transcriem structura din text, să numim corect figura și să explicăm rolul/efectul ei — ce sugerează, ce imagine creează, ce emoție transmite. Formularea completă a răspunsului aduce toate punctele.

Exemple rezolvate

Exemplul 1

Identifică figura de stil din fiecare structură subliniată și explică pe scurt rolul ei: a) „Vântul geme prin ramuri." b) „obrajii roșii ca două mere" c) „codrii de aramă"

a) Personificare: verbul a geme (acțiune și suferință omenească) este atribuit vântului, un element al naturii. Rolul: dă viață peisajului și sugerează o atmosferă apăsătoare, tristă.

b) Comparație: obrajii (termenul comparat) sunt asemănați cu două mere (termenul comparant) prin cuvântul de legătură ca, pe baza culorii roșii. Rolul: face imaginea mai concretă și mai vie, sugerând sănătatea și prospețimea chipului.

c) Epitet (metaforic, dar cerut aici ca epitet prin însușirea de aramă): sintagma de aramă atribuie codrilor o însușire deosebită, de culoare arămie. Rolul: creează o imagine vizuală bogată, sugerând culoarea ruginie a pădurii toamna.

În fiecare caz am transcris structura, am numit figura și am explicat efectul ei asupra imaginii sau a stării transmise.

Greșeli frecvente

Confundarea personificării cu comparația: la personificare se atribuie o însușire/acțiune OMENEASCĂ unui element nonuman, fără cuvânt de legătură; la comparație există doi termeni și un cuvânt de legătură (ca, precum, asemenea).
Considerarea oricărui adjectiv drept epitet: epitetul aduce o notă subiectivă, expresivă (ex. „lună blândă"); un adjectiv pur informativ, obiectiv (ex. „masă de lemn", „casă mare") nu este epitet.
Numirea figurii fără explicarea rolului: la itemii de 6 puncte se cere transcrierea structurii + numirea figurii + explicarea efectului/rolului; simpla numire nu ia tot punctajul.
Presupunerea că orice „ca" introduce o comparație: „ca" poate avea și alte roluri; comparația există doar când alătură doi termeni pe baza unei asemănări reale.
Transcrierea greșită a structurii (prea mult sau prea puțin din text): se transcrie exact grupul de cuvinte care conține figura, nu tot versul.

Pe scurt

Personificarea = atribuirea de însușiri/acțiuni/sentimente OMENEȘTI unui obiect, unei plante, unui animal sau unui element al naturii (ex. „vântul șoptește").
Comparația = alăturarea a doi termeni pe baza unei asemănări, cu cuvânt de legătură (ca, precum, asemenea): termen comparat + legătură + termen comparant (ex. „roșii ca merele").
Epitetul = însușire deosebită, expresivă, dată unui obiect/ființe, de obicei printr-un adjectiv (ex. „lună blândă"); nu orice adjectiv este epitet.
La examen: transcrie structura + numește figura + explică rolul/efectul (imagine, emoție, sugestie).

Exersează această lecție →

Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.