Sunete și litere

Sunetele limbii sunt realitatea pronunțată; literele sunt semnele grafice care le notează în scris. Cele două nu coincid mereu, iar la Evaluarea Națională tocmai aceste neconcordanțe sunt testate — de aceea fonetica, deși pare „materie de clasa a V-a", valorează 6–8 puncte pe orice examen.

Vocalele sunt sunete care se pot pronunța singure și formează, fiecare, o silabă: a, ă, â/î, e, i, o, u (7 vocale; â și î notează același sunet, dar cu reguli ortografice diferite: î la început și sfârșit de cuvânt și în interiorul cuvintelor compuse, â în interiorul cuvintelor simple).

Consoanele sunt celelalte litere: b, c, d, f, g, h, j, l, m, n, p, r, s, ș, t, ț, v, z, precum și k, q, w, y, care apar aproape exclusiv în cuvinte de origine străină, neadaptate complet: kilogram, quasar, watt, yoga.

Semivocalele sunt sunetele i, u (și, mai rar, e, o) care NU pot forma singure o silabă; apar doar alături de o vocală, în interiorul aceleiași silabe, formând diftongi sau triftongi (vezi lecția următoare).

Corespondența sunet–literă are câteva excepții importante, testate constant la grile:

ce, ci (fără h) redau sunetele [tʃe]/[tʃi]: cer, cine.
che, chi redau [ke]/[ki]; litera h este pur grafică, ajutătoare, fără corespondent sonor propriu: chibrit, chimie.
ge, gi (fără h) redau [dʒe]/[dʒi]: ger, girafă.
ghe, ghi redau [ge]/[gi], cu h mut: ghid, ghinion.
Litera x poate nota DOUĂ sunete diferite: [cs] (taxi, oxigen, extern) sau [gz] (examen, exact, exemplu, exil, exagerat) — de regulă [gz] apare când x stă între prefixul „ex-" neaccentuat și o vocală.
e inițial din câteva cuvinte gramaticale (pronume, forme ale verbului „a fi") se pronunță [ie]: el, ea, eu, este, eram, erau. Diferă de „e" din cuvinte ca elev, elefant, pronunțat simplu [e].
i final, după un grup consonantic, este adesea asilabic: nu se pronunță ca o vocală/semivocală plină, ci doar înmoaie (palatalizează) consoana dinainte: lupi, pomi, munți, brazi — cuvinte monosilabice, deși scrise cu două vocale.

Aceste distincții explică de ce numărul de litere ale unui cuvânt diferă, uneori, de numărul de sunete: grupurile „ch" și „gh" reduc numărul de sunete față de litere (h nu se pronunță), iar litera „x" îl poate mări (notează două sunete).

Exemple rezolvate

Exemplul 1

Analizați cuvântul „chibrit": câte litere și câte sunete are?

Litere: c-h-i-b-r-i-t → 7 litere. Sunete: [k]-[i]-[b]-[r]-[i]-[t] → 6 sunete, pentru că grupul „ch" notează UN SINGUR sunet, [k]; litera h nu are corespondent sonor propriu.

Exemplul 2

Analizați cuvântul „exemplu": câte litere și câte sunete are?

Litere: e-x-e-m-p-l-u → 7 litere. Sunete: [e]-[g]-[z]-[e]-[m]-[p]-[l]-[u] → 8 sunete, pentru că litera x notează aici DOUĂ sunete, [g] și [z] (x = [gz] ca în examen, exact, exil, deoarece stă între prefixul neaccentuat „ex-" și o vocală).

Greșeli frecvente

Confuzia lui h din che/chi/ghe/ghi cu sunetul [h]: acolo h e doar literă ajutătoare, nu se pronunță (corect: chinuri = [kinurʲ], nu [hinuri]).
Considerarea lui x drept un singur sunet mereu: de fapt x poate nota [cs] (taxi) SAU [gz] (examen) — trebuie verificată pronunția reală a cuvântului.
Numărarea lui „i" final ca vocală plină, cu silabă proprie, în cuvinte ca „pomi", „lupi", „munți" — acest i e asilabic, nu formează silabă separată.
Confuzia generală dintre numărul de litere și numărul de sunete ale unui cuvânt — nu sunt mereu egale (vezi che/ghe, care scad un sunet, și x, care poate adăuga unul).

Pe scurt

7 vocale: a, ă, â/î, e, i, o, u — formează singure silabă.
Semivocalele (i, u, uneori e, o) nu formează silabă singure; apar în diftongi/triftongi.
che/chi/ghe/ghi: h e mut, notează [ke]/[ki]/[ge]/[gi].
ce/ci/ge/gi (fără h): [tʃe]/[tʃi]/[dʒe]/[dʒi].
x = [cs] sau [gz], în funcție de cuvânt.
i final după consoană e adesea asilabic (pomi, lupi, munți = o singură silabă).

Exersează această lecție →

Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.