Sinonime, antonime, omonime, cuvinte polisemantice

Categoriile semantice descriu relațiile de sens dintre cuvinte și sunt printre cei mai frecvenți itemi de vocabular la examen (rom.I.B, grile de 2 puncte sau cerințe de tip „scrie un sinonim contextual").

Sinonimele = cuvinte cu formă diferită și sens identic sau foarte asemănător: prieten – amic, a spune – a zice – a rosti, vesel – bucuros – voios, zăpadă – nea – omăt, curajos – brav – viteaz, a se gândi – a cugeta – a reflecta. Sinonimia poate fi totală (rar: natriu – sodiu) sau parțială (frecvent — sensurile coincid doar în anumite contexte). La examen se cere de obicei sinonimul contextual: sinonimul potrivit sensului DIN TEXT, nu orice sinonim de dicționar. Există și sinonimie între un cuvânt și o expresie: a fugi – a o lua la sănătoasa.

Antonimele = cuvinte cu formă diferită și sens opus: mare – mic, lumină – întuneric, a urca – a coborî, harnic – leneș, prieten – dușman, devreme – târziu. Atenție: perechile antonimice se stabilesc între sensuri, deci un cuvânt polisemantic are antonime diferite pentru sensuri diferite (drum drept – drum ocolit, dar om drept – om nedrept). Antonimele formate cu prefixul negativ de la același cuvânt (corect – incorect, ascultător – neascultător) sunt acceptate, dar la cerințele stricte se preferă antonime cu radical diferit.

Omonimele = cuvinte cu formă IDENTICĂ și sensuri complet DIFERITE, fără legătură între ele: bancă (instituție financiară / scaun lung), broască (animal / mecanism de închidere), lac (apă stătătoare / substanță de acoperire), leu (animal / moneda României), toc (de ușă / de pantof / instrument de scris vechi), somn (starea de odihnă / pește). Omonimele propriu-zise sunt omofone (se pronunță la fel) și omografe (se scriu la fel). Există și omografe neomofone, diferențiate de accent: cópii/copíi, véselă/vesélă (vezi lecția despre accent).

Cuvintele polisemantice = un SINGUR cuvânt cu mai multe sensuri ÎNRUDITE, derivate din același sens de bază: masă (mobilă / mâncare / grup de oameni — toate legate de ideea de „adunare în jurul mesei"), ochi (organ / de geam / de apă / de lanț), a bate (a lovi / vântul bate / inima bate / a bate la ușă), gură, picior, cap, stea.

Omonimie vs polisemie — distincția-capcană a examenului:

Polisemie: sensurile au o legătură logică vizibilă (derivă unul din altul) și dicționarul le tratează într-un singur articol. Ochi (organ) → ochi de geam (seamănă cu un ochi).
Omonimie: sensurile NU au nicio legătură; sunt cuvinte diferite care doar sună la fel, cu articole de dicționar separate și adesea cu etimologii diferite. Leu (animal, din lat. leo) și leu (moneda) au totuși legătură istorică? Nu una transparentă pentru vorbitor — se tratează ca omonime în școală. Test practic: dacă poți explica un sens prin celălalt („e ca un..."), e polisemie; dacă nu există nicio punte de sens, e omonimie.

Omonimele pot avea uneori forme de plural diferite pentru sensuri diferite: bandă – bande (grupuri) / bandă – benzi (fâșii); corn – corni (arbori) / corn – coarne (de animal) / corn – cornuri (produse de panificație).

Exemple rezolvate

Exemplul 1

Scrieți câte un sinonim contextual pentru cuvintele subliniate: „Bătrânul zâmbea blând, iar vorba lui domoală liniștea pe toată lumea."

zâmbea → surâdea (sinonim potrivit contextului). domoală → calmă / liniștită / potolită. Verificare: sinonimul trebuie să poată înlocui cuvântul în enunț fără a-i schimba sensul: „vorba lui calmă liniștea..." — corect.

Exemplul 2

Stabiliți dacă „masă" (mobilă) și „masă" (mulțime de oameni) sunt omonime sau sensuri ale unui cuvânt polisemantic.

Sensurile au legătură logică: de la „obiectul de mobilier în jurul căruia se adună oamenii" s-a ajuns la „mâncarea servită" și apoi la „grup, mulțime" (masa de oameni = adunare). Sensurile derivă unele din altele și sunt tratate în același articol de dicționar → polisemie, nu omonimie. Prin contrast, „bancă" (instituție) și „bancă" (scaun) nu au nicio punte de sens pentru vorbitorul de azi → omonime.

Greșeli frecvente

Oferirea unui sinonim de dicționar nepotrivit contextului: pentru „a luat un premiu", sinonimul contextual e „a obținut", nu „a apucat".
Confundarea omonimiei cu polisemia: „ochi" (organ / de geam) e polisemie (sensuri înrudite), „bancă" (instituție / scaun) e omonimie (sensuri fără legătură).
Formarea antonimului doar cu prefixul ne-/in- când cerința cere un cuvânt diferit: pentru „harnic", antonimul așteptat este „leneș", nu „neharnic" (care nici nu există).
Ignorarea sensului polisemantic la stabilirea antonimului: antonimul lui „drept" este „strâmb/ocolit" pentru drum, dar „nedrept" pentru om.
Uitarea faptului că omografele pot fi diferențiate doar de accent (cópii/copíi) — formă identică în scris nu înseamnă mereu pronunție identică.

Pe scurt

Sinonime = formă diferită, sens asemănător (prieten–amic); la examen: sinonimul CONTEXTUAL.
Antonime = sens opus (harnic–leneș); un polisemantic are antonime diferite pe sensuri diferite.
Omonime = formă identică, sensuri FĂRĂ legătură (bancă, broască, lac, leu, somn, toc).
Polisemie = un cuvânt, sensuri ÎNRUDITE (ochi, masă, a bate, cap).
Test omonimie vs polisemie: există punte de sens? Da → polisemie; Nu → omonimie.

Exersează această lecție →

Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.