Evaluarea Națională

Mijloacele de îmbogățire a vocabularului

Vocabularul se îmbogățește prin mijloace interne (cu material existent în limbă): derivarea, compunerea, conversiunea — și prin mijloace externe: împrumuturile lexicale (conținut reintrodus în programă în 2022).

1. Derivarea = formarea de cuvinte noi cu prefixe (adăugate înaintea rădăcinii) și/sau sufixe (adăugate după rădăcină).

  • Prefixe frecvente: ne- (nefericit), re- (reciti), des-/dez- (desface, dezlega), în-/îm- (înflori, împăduri), stră- (străbun), răs-/răz- (răsciti, răzgândi), pre- (prevedea), anti- (antirăzboinic), con-/com- (conlucra).
  • Sufixe: diminutivale (căsuță, copilaș, frunzuliță, băiețel, pietricică), augmentative (băietan, căsoaie), pentru însușiri (fricos, muncitor, argintiu, tineresc), pentru nume de agent (muncitor, fierar, elevă), pentru abstracte (bunătate, copilărie, îndrăzneală), colective (brădet, frunziș, studențime), moționale (schimbă genul: elevă, leoaică, rățoi).
  • Derivate parasintetice = simultan cu prefix ȘI sufix: îm-pădur-it, în-flor-itor, ne-înfric-at, îm-bujor-at, în-noptat. Test: fără unul dintre afixe cuvântul nu există (pădurit și împădur nu există, deci „împădurit" e parasintetic).
  • Atenție la rădăcină vs cuvânt de bază: la „prietenos", cuvântul de bază e „prieten"; la „neprietenos", cuvântul de bază e „prietenos".

2. Compunerea = unirea a două sau mai multe cuvinte într-unul nou:

  • prin contopire/sudare: binefacere, bunăvoință, dreptunghi, oarecare, despre, botgros;
  • prin alăturare cu cratimă: câine-lup, floarea-soarelui, bloc-turn, sud-est, după-amiază;
  • prin alăturare liberă (locuțiuni-nume/proprii): Ștefan cel Mare, Marea Neagră, douăzeci și unu;
  • prin abreviere: CFR, ONU, UNESCO, TAROM (din inițiale sau fragmente de cuvinte).

3. Conversiunea (schimbarea valorii gramaticale) = trecerea unui cuvânt dintr-o parte de vorbire în alta, FĂRĂ modificarea formei:

  • adjectiv → substantiv, prin articulare: Bătrânul mergea încet. (din adjectivul „bătrân");
  • participiu → adjectiv: cartea citită;
  • adjectiv → adverb: cântă frumos (frumos determină un verb → adverb);
  • substantiv → adverb: doarme buștean, pleacă duminica;
  • adverb → substantiv: binele învinge. Test practic: stabilește ce determină cuvântul. Dacă „frumos" determină un substantiv (om frumos) e adjectiv; dacă determină un verb (scrie frumos) e adverb obținut prin conversiune.

4. Împrumuturile lexicale (mijloc extern) — cuvinte preluate din alte limbi:

  • vechi: slave (plug, muncă, veac), maghiare (oraș, gând, hotar), turcești (cafea, dulap, cioban), grecești (folos, ieftin);
  • moderne: franceze (abajur, bacalaureat, şofer — sursa principală a modernizării, sec. XIX), italiene (operă, pian, spaghete), engleze (fotbal, weekend, computer, marketing). Împrumuturile recente din engleză (anglicisme) pot fi adaptate (fotbal, meci) sau neadaptate (week-end/weekend, show, mouse — vezi și lecția despre accent). Norma DOOM 3 le acceptă pe cele necesare, dar condamnă folosirea lor abuzivă când există echivalent românesc.

Exemple rezolvate

Exemplul 1

Arătați cum s-a format cuvântul „neînfricat".

„neînfricat" = prefixul ne- + „înfricat" (participiul lui „a înfrica", devenit adjectiv), iar „a înfrica" = prefixul în- + rădăcina „fric(ă)". Cuvântul s-a format prin derivare — în ansamblu, o derivare cu mai multe afixe (ne- + în- + fric + -at); „înfricat" este el însuși derivat parasintetic (prefix și sufix atașate simultan rădăcinii „frică": fricat și înfrică nu există independent ca adjective).

Exemplul 2

Precizați mijlocul intern prin care s-a format cuvântul subliniat: „Bătrânul privea apusul."

„Bătrânul" provine din adjectivul „bătrân", devenit substantiv prin articulare cu articolul hotărât „-l", fără nicio modificare de formă a cuvântului de bază → conversiune (schimbarea valorii gramaticale): adjectiv → substantiv.

Greșeli frecvente

  • Confundarea rădăcinii cu cuvântul de bază: la „neprietenos", cuvântul de bază este „prietenos" (nu „prieten"), pentru că ne- s-a atașat la adjectivul deja derivat.
  • Ratarea derivatelor parasintetice: „împădurit" nu e format doar cu sufix sau doar cu prefix — ambele s-au atașat simultan (nu există nici „pădurit", nici „a împădur").
  • Etichetarea drept compunere a oricărui cuvânt lung: „binefacere" e compus (bine+facere), dar „bunătate" e derivat cu sufix.
  • Neobservarea conversiunii adjectiv → adverb: în „cântă frumos", „frumos" e adverb (determină verbul), nu adjectiv.
  • Considerarea împrumuturilor drept mijloc intern: împrumutul e mijloc EXTERN de îmbogățire a vocabularului.

Pe scurt

  • Mijloace interne: derivarea (prefixe/sufixe), compunerea (sudare, cratimă, alăturare, abreviere), conversiunea (schimbarea valorii gramaticale, formă neschimbată).
  • Derivat parasintetic = prefix + sufix simultan (împădurit, înfloritor, neînfricat).
  • Cuvânt de bază ≠ rădăcină: baza lui „neprietenos" e „prietenos".
  • Conversiune: testează ce determină cuvântul (substantiv → adjectiv; verb → adverb).
  • Mijloc extern: împrumuturile (slave, maghiare, turcești, grecești — vechi; franceze, italiene, engleze — moderne).

Exersează această lecție →

Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.

„Mijloacele de îmbogățire a vocabularului" · Evaluarea Națională Limba română | Evaluarea Națională