Evaluarea Națională

Familia lexicală și câmpul lexical. Locuțiunile

Două noțiuni pe care elevii le confundă sistematic, deși criteriile lor sunt complet diferite: familia lexicală ține de FORMĂ (aceeași rădăcină), câmpul lexical ține de SENS (același domeniu).

Cuvânt de bază și cuvânt derivat. Cuvântul de bază este punctul de plecare al derivării; derivatul se obține atașând afixe. Lanț: floare (bază) → floricică, florar, a înflori (derivate) → înfloritor, înflorire (derivate de la derivat). Rădăcina (flor-) este elementul comun al întregii familii.

Familia lexicală = toate cuvintele formate de la același cuvânt de bază, prin derivare, compunere sau conversiune, având aceeași rădăcină:

  • familia lui frunză: frunzuliță, frunziș, a înfrunzi, înfrunzit, desfrunzit;
  • familia lui copil: copilaș, copilărie, copilăresc, a se copilări, copilăros;
  • familia lui a face: refacere, prefăcut, desfăcut, făcător, binefacere (compus cu element din familie). ATENȚIE: în familia lexicală NU intră: (1) cuvintele din același domeniu de sens, dar cu altă rădăcină (pom nu e în familia lui măr); (2) formele flexionare ale aceluiași cuvânt (copii, copilului sunt forme, nu cuvinte noi); (3) împrumuturile neînrudite ca formă, chiar dacă sensul e apropiat (floral — da, e înrudit; dar buchet — nu).

Câmpul lexical = ansamblul cuvintelor care aparțin aceluiași DOMENIU de sens, indiferent de formă și rădăcină:

  • câmpul lexical al școlii: elev, profesor, catalog, lecție, tablă, ghiozdan, recreație;
  • câmpul lexical al familiei/rudeniei: mamă, tată, bunic, frate, unchi, nepot, văr;
  • câmpul lexical al naturii/pădurii: copac, frunză, mușchi, poiană, izvor, căprioară;
  • câmpul lexical al sentimentelor: bucurie, tristețe, teamă, dor, entuziasm. Într-un câmp lexical intră de regulă cuvinte din aceeași parte de vorbire (mai ales substantive) și pot intra și sinonime, antonime sau derivate — criteriul unic este apartenența la același domeniu.

Îmbinări libere, locuțiuni, cuvinte compuse — trei trepte de sudură:

  1. Îmbinarea liberă = combinație creată spontan, fiecare cuvânt își păstrează sensul propriu: casă frumoasă, citește o carte.
  2. Locuțiunea = grup FIX de cuvinte cu sens UNITAR, echivalent cu o singură parte de vorbire: a băga de seamă (= a observa), a-și aduce aminte (= a-și aminti), a o lua la fugă (= a fugi), părere de rău (= regret), băgare de seamă (= atenție), de-a lungul (locuțiune prepozițională), din când în când (locuțiune adverbială = uneori). Componentele nu se pot înlocui sau topi altfel fără pierderea sensului.
  3. Cuvântul compus = sudură completă, unitate lexicală nouă: floarea-soarelui, untdelemn, bunăvoință. Test practic: dacă grupul poate fi înlocuit cu UN singur cuvânt sinonim și nu admite modificări interne, e locuțiune; dacă fiecare component se poate schimba liber, e îmbinare liberă.

Exemple rezolvate

Exemplul 1

Alcătuiți familia lexicală a cuvântului „pădure" (minimum 4 termeni) și precizați ce NU ar intra în ea.

Familia lexicală a lui „pădure": pădurice (diminutiv), pădurar (nume de agent), păduros (adjectiv), a împăduri, împădurit, despădurit — toate au rădăcina „pădur-". NU intră: copac, brad, frunză (aparțin câmpului lexical al pădurii, dar au altă rădăcină) și nici formele flexionare pădurii, pădurile (sunt forme ale aceluiași cuvânt, nu cuvinte noi).

Exemplul 2

Demonstrați că „a băga de seamă" este locuțiune verbală, nu îmbinare liberă.

  1. Grupul are sens UNITAR, echivalent cu un singur verb: „a băga de seamă" = a observa. 2) Este FIX: nu putem spune „a băga de atenție" sau „a pune de seamă" fără distrugerea sensului — componentele nu se pot substitui. 3) „a băga" și „seamă" nu-și păstrează sensurile proprii (nu se „bagă" nimic nicăieri). Toate cele trei criterii confirmă: locuțiune verbală.

Greșeli frecvente

  • Confundarea familiei lexicale (aceeași rădăcină) cu câmpul lexical (același domeniu de sens): „copac" NU e în familia lui „pădure", dar E în câmpul lexical al pădurii.
  • Includerea formelor flexionare în familia lexicală: „pădurii, pădurile" sunt forme ale cuvântului, nu membri noi ai familiei.
  • Tratarea locuțiunilor drept îmbinări libere și analizarea componentelor separat: „a băga de seamă" se analizează ca UN întreg (echivalent cu „a observa").
  • Ideea că într-un câmp lexical intră doar sinonime — criteriul e domeniul comun de sens, nu sinonimia (elev și profesor sunt în același câmp, dar nu sunt sinonime).

Pe scurt

  • Familia lexicală = cuvinte cu aceeași RĂDĂCINĂ, formate de la același cuvânt de bază (pădure → pădurar, pădurice, a împăduri).
  • Câmpul lexical = cuvinte din același DOMENIU de sens, indiferent de rădăcină (școală: elev, catalog, lecție).
  • Formele flexionare NU intră în familia lexicală.
  • Îmbinare liberă → locuțiune (grup fix, sens unitar, echivalent cu un cuvânt) → cuvânt compus (sudură totală).
  • Test de locuțiune: substituibilă cu un singur cuvânt + structură fixă.

Exersează această lecție →

Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.

„Familia lexicală și câmpul lexical. Locuțiunile" · Evaluarea Națională Limba română | Evaluarea Națională