Substantivul: gen, număr, caz
Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, fenomene, însușiri sau acțiuni privite ca obiecte. Se flexionează după gen, număr și caz.
Genul și numărul
Substantivele românești au trei genuri: masculin (un elev, doi elevi), feminin (o floare, două flori), neutru (un scaun, două scaune — la singular se comportă ca masculinul, la plural ca femininul). Numărul poate fi singular sau plural.
Clasificare după referent
Substantivele comune denumesc obiecte dintr-o clasă (elev, oraș, carte); cele proprii denumesc un obiect unic și se scriu cu literă mare (Ion, București, Dunărea). Substantivele colective denumesc, la forma de singular, o mulțime de ființe/obiecte privite ca un tot: popor, turmă, stol, mulțime. Substantivele defective au flexiune incompletă: defective de plural (nu au formă de plural): aur, lapte, oboseală; defective de singular (nu au formă de singular): ochelari, pantaloni, zori, ițari.
Cazul
Româna are cinci cazuri: nominativ (N), acuzativ (Ac), genitiv (G), dativ (D), vocativ (V). Cazul se recunoaște prin întrebare, prin prepoziție (dacă există) și mai ales prin funcția sintactică pe care o are substantivul în propoziție.
| Caz | Întrebări | Funcții sintactice tipice |
|---|---|---|
| Nominativ | cine? ce? | subiect, nume predicativ |
| Acuzativ | pe cine? ce? (cu prep.) | complement direct, complement prepozițional, circumstanțial (cu prep.), atribut (cu prep.) |
| Genitiv | al/a/ai/ale cui? | atribut genitival |
| Dativ | cui? | complement indirect, atribut |
| Vocativ | — (chemare) | nu are funcție sintactică |
Corelarea cazului cu funcția sintactică
Un substantiv în nominativ este, de regulă, subiect (Copilul aleargă) sau nume predicativ (El este profesor). Un substantiv în acuzativ fără prepoziție este complement direct (Citesc o carte); cu prepoziție, poate fi complement prepozițional (Mă gândesc la tine), circumstanțial (Vine de la școală) sau atribut (casa de lemn). Genitivul are aproape exclusiv funcția de atribut genitival (cartea colegului), articulat cu articolul genitival „al/a/ai/ale” atunci când substantivul determinat nu este articulat sau este despărțit de determinant. Dativul apare ca complement indirect (I-am dat cartea lui Ion) sau, mai rar, ca atribut (mulțumiri prietenilor).
Vocativul
Vocativul este cazul chemării/adresării directe și, spre deosebire de celelalte cazuri, nu are funcție sintactică — substantivul în vocativ este o construcție incidentă. Are forme speciale: Ioane!, Mario!, fetițo!, domnule director!. Se desparte prin virgulă de restul enunțului, indiferent de poziție: Ioane, vino aici! / Vino aici, Ioane! / Vino, Ioane, aici!.
Exemple rezolvate
Exemplul 1
Precizați cazul și funcția sintactică a substantivelor subliniate: „Cartea colegului i-a plăcut profesorului.”
„Cartea” — nominativ, subiect. „Colegului” — genitiv, atribut genitival (arată posesorul cărții). „Profesorului” — dativ, complement indirect (pe lângă predicatul „i-a plăcut”).
Exemplul 2
Identificați substantivul defectiv din seria: „aur, ochelari, floare, elev” și precizați tipul de defectivitate.
„Aur” este defectiv de plural (nu are formă de plural, fiind un substantiv de materie). „Ochelari” este defectiv de singular (se folosește doar la plural). „Floare” și „elev” au flexiune completă, cu ambele numere.
Greșeli frecvente
- Confuzia dintre substantivele colective (popor, turmă — au și formă de plural: popoare, turme) și cele defective de singular (ochelari, pantaloni — nu au deloc formă de singular).
- Lipsa virgulei la vocativ, mai ales când acesta apare la mijlocul sau la sfârșitul enunțului: „Vino aici Ioane” (greșit) în loc de „Vino aici, Ioane!” (corect).
- Confuzia dintre genitiv și dativ la substantivele feminine articulate, unde forma este identică (fetei = și genitiv, și dativ) — distincția se face doar prin funcția sintactică și prin prezența articolului genitival „al/a/ai/ale”.
- Analizarea greșită a cazului acuzativ după prepoziție ca fiind întotdeauna complement direct — complementul direct NU are niciodată prepoziție (cu excepția lui „pe” la anumite substantive), acuzativul cu alte prepoziții are alte funcții sintactice (circumstanțial, complement prepozițional, atribut).
Pe scurt
- Substantivul are gen (masculin, feminin, neutru), număr (singular, plural) și caz (N, Ac, G, D, V).
- Comune vs. proprii; colective (au și plural) vs. defective (le lipsește un număr).
- Fiecare caz corelează cu funcții sintactice tipice: N → subiect/nume predicativ; Ac → complement direct/prepozițional/circumstanțial; G → atribut genitival; D → complement indirect/atribut.
- Vocativul NU are funcție sintactică; se desparte prin virgulă indiferent de poziția în enunț.
Exersează această lecție →
Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.