Evaluarea Națională

Adjectivul: grade de comparație, acord, topică; adjectivul participial

Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însușirea unui obiect și se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Funcția sintactică tipică a adjectivului este atributul adjectival; pe lângă un verb copulativ devine nume predicativ (Cerul este senin.).

Gradele de comparație

GradStructurăExemplu
Pozitivforma simplăînalt
Comparativ de superioritatemai + adjectivmai înalt
Comparativ de egalitatela fel de / tot atât de + adjectivla fel de înalt
Comparativ de inferioritatemai puțin + adjectivmai puțin înalt
Superlativ relativ de superioritatecel mai + adjectivcel mai înalt
Superlativ relativ de inferioritatecel mai puțin + adjectivcel mai puțin înalt
Superlativ absolutfoarte / extraordinar de / tare + adjectivfoarte înalt

Superlativul relativ folosește obligatoriu articolul demonstrativ cel/cea/cei/cele, care se acordă cu substantivul: fata cea mai harnică, elevii cei mai buni. Superlativul absolut se poate exprima și prin mijloace expresive: frumos foc, putred de bogat, nemaipomenit de interesant.

Unele adjective nu au grade de comparație, fie pentru că sensul lor este deja un superlativ sau un comparativ la origine (optim, superior, inferior, maxim, minim, suprem), fie pentru că exprimă însușiri care nu pot fi comparate (viu, mort, complet, unic, perfect, principal). Construcții precum „mai superior”, „foarte optim”, „cel mai principal” sunt pleonastice și incorecte.

Acordul adjectivului

Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat: un băiat înalt / o fată înaltă / niște băieți înalți / unor fete înalte. Atenție la acordul în caz la genitiv-dativ feminin singular: fetei harnice (nu „fetei harnică”), casei vechi (nu „casei veche”). Când adjectivul stă înaintea substantivului, preia articolul hotărât: frumoasa carte (nu „frumoasa cartea”).

După număr de forme flexionare, adjectivele sunt variabile (cu 4, 3 sau 2 forme: bun/bună/buni/bune; mic/mică/mici; verde/verzi) sau invariabile (aceeași formă la toate genurile și numerele: gri, maro, bej, cumsecade, eficace).

Topica adjectivului

Locul obișnuit al adjectivului este după substantiv: o zi frumoasă. Așezarea înaintea substantivului (o frumoasă zi) are rol expresiv, de accentuare a însușirii, și e frecventă în textele literare. La unele adjective, schimbarea topicii schimbă sensul: un om sărac (fără bani) / un sărac om (biet, de compătimit); o simplă întrebare (doar o întrebare) / o întrebare simplă (ușoară).

Adjectivul participial

Provine din participiul unui verb, prin schimbarea valorii gramaticale (conversiune), și se comportă ca orice adjectiv: se acordă cu substantivul și poate avea grade de comparație: o carte citită, cel mai apreciat film, frunze îngălbenite. Deosebirea de participiul propriu-zis: participiul verbal intră în timpuri compuse și construcții pasive (a fost citită — cu auxiliar), pe când adjectivul participial determină direct un substantiv (cartea citită).

Exemple rezolvate

Exemplul 1

Precizați gradul de comparație al adjectivelor: a) „cel mai bun elev”; b) „foarte frumoasă”; c) „la fel de rapid”.

a) „Cel mai bun” — superlativ relativ de superioritate (articolul demonstrativ „cel” + „mai” + adjectiv). b) „Foarte frumoasă” — superlativ absolut (adverbul „foarte” + adjectiv). c) „La fel de rapid” — comparativ de egalitate (structura „la fel de” + adjectiv).

Exemplul 2

Corectați greșeala de acord și explicați: „I-am dat fetei harnică un premiu.”

Substantivul „fetei” este la cazul dativ, deci adjectivul trebuie acordat și în caz, nu doar în gen și număr: forma corectă este „fetei harnice”. Acordul adjectivului cu substantivul se face în gen, număr și caz — greșeala tipică apare la genitiv-dativ feminin singular.

Greșeli frecvente

  • Folosirea gradelor de comparație la adjective fără grade de comparație: „mai superior”, „foarte optim”, „cel mai principal” — pleonasme; corect: „superior”, „optim”, „principal”.
  • Lipsa acordului în caz la genitiv-dativ feminin singular: „fetei frumoasă” (greșit) în loc de „fetei frumoase” (corect).
  • Confuzia dintre adjectivul participial (cartea citită — atribut) și participiul din structura verbală (cartea a fost citită — construcție pasivă cu auxiliarul „a fi”).
  • Acordul greșit al articolului demonstrativ din superlativul relativ: „fetele cel mai frumoase” (greșit) în loc de „fetele cele mai frumoase” (corect) — „cel” se acordă cu substantivul.

Pe scurt

  • Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul; atenție specială la G-D feminin singular (fetei harnice).
  • Grade de comparație: pozitiv, comparativ (superioritate/egalitate/inferioritate), superlativ (relativ/absolut).
  • Adjective fără grade de comparație: optim, superior, maxim, unic, complet, principal — nu se combină cu „mai”/„foarte”.
  • Topica obișnuită: după substantiv; antepunerea e expresivă și uneori schimbă sensul.
  • Adjectivul participial provine din participiu prin conversiune și se comportă ca un adjectiv obișnuit.

Exersează această lecție →

Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.

„Adjectivul: grade de comparație, acord, topică; adjectivul participial" · Evaluarea Națională Limba română | Evaluarea Națională