Adverbul, numeralul, prepoziția, interjecția

Adverbul

Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristica unei acțiuni, a unei stări sau a unei însușiri. După sens, adverbele sunt: de mod (bine, repede, așa, încet), de timp (azi, mâine, atunci, devreme), de loc (aici, acolo, sus, departe). Funcția sintactică tipică: circumstanțial de mod/timp/loc.

Adverbele de mod pot avea grade de comparație, ca adjectivele: repede — mai repede — la fel de repede — cel mai repede — foarte repede. Atenție: în structura superlativului relativ al adverbului, „cel” este invariabil: Ea aleargă cel mai repede. (nu „cea mai repede”).

Multe adverbe sunt omonime cu adjective — diferența: adjectivul se acordă cu un substantiv, adverbul determină un verb și e invariabil: copii frumoși (adjectiv) / cântă frumos (adverb).

Numeralul

Programa actuală păstrează doar două tipuri: numeralul cardinal (unu, doi, trei, douăzeci...), care exprimă un număr, și numeralul ordinal (primul/întâiul, al doilea, a treia...), care exprimă ordinea prin numărare. Aspecte normative importante:

Acordul: doisprezece băieți dar douăsprezece fete (și ora douăsprezece); doi elevi / două eleve.
Ordinalul se construiește cu „al/a”: al doilea, a doua, al douăzecilea, a douăzecea; feminin: prima / întâia, nu „prima dată oară”.
În exprimarea datei se acceptă: întâi iunie, doi/două iunie — norma recomandă cardinalul: doi mai, douăzeci și doi decembrie.
Aproximarea „douăzeci și ceva”, „vreo douăzeci” — registre colocviale.

Prepoziția

Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care leagă un atribut sau un complement/circumstanțial de cuvântul determinat: la, de, pe, cu, în, din, spre, sub, peste, fără, pentru, până, către, lângă, despre, printre. Prepozițiile cer un anumit caz: majoritatea cer acuzativul (la școală, cu trenul), unele cer genitivul (asupra, contra, împotriva, deasupra, înaintea: asupra problemei), iar câteva dativul (grație, datorită, mulțumită: datorită efortului). Atenție: „datorită” se folosește doar pentru cauze pozitive; pentru cauze negative se folosește „din cauza” (+ genitiv): din cauza ploii, nu „datorită ploii”.

Interjecția

Interjecția este partea de vorbire neflexibilă care exprimă spontan senzații, emoții, îndemnuri sau reproduce sunete/zgomote: ah!, of!, vai!, bravo!, hai!, na!, uite!. Onomatopeele sunt interjecții care imită sunete din natură: cucurigu!, ham-ham!, buf!, trosc!, pleosc!. De regulă, interjecția nu are funcție sintactică și se desparte prin virgulă sau semnul exclamării.

Interjecția predicativă îndeplinește funcția de predicat, echivalând cu un verb: Hai la masă! (= vino), Iată cartea! (= privește), Și broasca țup! în lac. (= sări). Interjecțiile predicative pot avea subiect și complemente, exact ca un verb.

Exemple rezolvate

Exemplul 1

Precizați valoarea morfologică a cuvântului „frumos” din enunțurile: a) „Peisajul este frumos.” b) „Ea cântă frumos.”

a) „Frumos” se acordă cu substantivul „peisajul” (masculin, singular) și este adjectiv, cu funcția de nume predicativ pe lângă copulativul „este”. b) „Frumos” determină verbul „cântă”, arătând modul acțiunii, este invariabil — deci adverb de mod, circumstanțial de mod. Proba: schimbând subiectul („Ele cântă frumos”), forma rămâne neschimbată.

Exemplul 2

Identificați interjecția predicativă și precizați-i rolul: „Și copilul țuști! peste gard, apoi hai la joacă!”

„Țuști!” și „hai!” sunt interjecții predicative: „țuști!” echivalează cu verbul „a sări” (predicatul propoziției „copilul țuști! peste gard”), iar „hai” echivalează cu „vino/să mergem”, fiind predicatul celei de-a doua propoziții. Ambele îndeplinesc funcția sintactică de predicat.

Greșeli frecvente

„Doisprezece” folosit la feminin: „doisprezece fete”, „ora doisprezece” (greșit) — corect: „douăsprezece fete”, „ora douăsprezece”, conform normei DOOM 3.
„Datorită” folosit pentru cauze negative: „datorită ploii am întârziat” (greșit) — corect: „din cauza ploii am întârziat”; „datorită” exprimă doar cauze favorabile.
Acordul greșit al lui „cel” în superlativul adverbului: „ea aleargă cea mai repede” (greșit) — corect: „ea aleargă cel mai repede”; pe lângă adverb, „cel” este invariabil.
„Ora doișpe”, „paișpe”, „șaișpe” — forme colocviale neacceptate în limba scrisă standard; corect: „doisprezece/douăsprezece”, „paisprezece”, „șaisprezece”.
Confuzia adjectiv/adverb la forme omonime: „muncește serios” (adverb, invariabil) vs. „om serios” (adjectiv, acordat) — la analiza morfologică se verifică ce cuvânt este determinat.

Pe scurt

Adverbul (mod/timp/loc) este neflexibil; adverbele de mod au grade de comparație, iar „cel” din superlativ rămâne invariabil pe lângă adverb.
Numeralul: DOAR cardinal (doi, douăsprezece) și ordinal (al doilea, a doua); atenție la „douăsprezece fete”, „ora douăsprezece”.
Prepoziția cere un caz: majoritatea acuzativul; asupra/contra/deasupra — genitivul; grație/datorită/mulțumită — dativul; „datorită” doar pentru cauze pozitive.
Interjecția exprimă emoții/sunete (onomatopee); interjecția predicativă (hai!, iată!, țup!) are rol de predicat.
Adjectiv sau adverb? Adjectivul se acordă cu substantivul; adverbul e invariabil și determină verbul.

Exersează această lecție →

Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.