Textul argumentativ / exprimarea opiniei

Textul argumentativ (sau exprimarea unei opinii) apare frecvent în modelele oficiale de la Subiectul al II-lea. Ți se cere să îți exprimi punctul de vedere despre o afirmație, o temă sau o idee din textul-suport și să îl susții cu argumente. Cerința tipică: „Îți susții, în minimum 150 de cuvinte, opinia despre... valorificând textul-suport și experiența ta de lectură / de viață."

Structura textului argumentativ (pe trei părți):

Introducerea — teza (ipoteza): formulezi clar opinia ta, răspunzând direct la întrebare. Folosești formule precum: „În opinia mea...", „Consider că...", „Sunt de părere că...". Teza trebuie să ia o poziție clară (de acord / împotrivă / nuanțat).
Cuprinsul — argumentele: aduci cel puțin două argumente, fiecare dezvoltat (nu doar enunțat). Un argument dezvoltat are trei părți: (1) enunțarea argumentului, (2) explicarea lui, (3) un exemplu concret care îl susține. Exemplul poate veni din:
- textul-suport (o secvență, o situație din textul dat);
- experiența de lectură (o carte, un personaj literar cunoscut);
- experiența de viață / cotidiană (o situație reală, verosimilă). Fiecare argument stă într-un paragraf propriu.
Încheierea — concluzia: reafirmi opinia, într-o formulare care rotunjește textul: „Așadar...", „În concluzie...", „Prin urmare...".

Conectorii argumentativi sunt esențiali pentru coerență (un criteriu de redactare):

pentru a introduce argumente: „în primul rând", „în al doilea rând", „pe de o parte... pe de altă parte";
pentru a explica: „deoarece", „fiindcă", „astfel", „prin urmare";
pentru exemple: „de exemplu", „un exemplu potrivit este", „bunăoară";
pentru concluzie: „în concluzie", „așadar", „prin urmare".

Valorificarea textului-suport și a experienței de lectură — cerința îți impune de obicei să te folosești de textul dat (un argument din text) și de lecturile tale (un argument dintr-o carte). De aceea e util să ai pregătit un mic „portofoliu de lecturi" pe teme frecvente: prietenia, familia, curajul, copilăria, natura, cartea. Un exemplu literar concret și corect numit (titlu, personaj) valorează mai mult decât o generalitate.

Ce evaluatorul urmărește la conținut (12 p): existența unei teze clare, două argumente pertinente și dezvoltate, exemple relevante (inclusiv din text), o concluzie. La redactare (8 p): paragrafe, conectori, claritate, corectitudine, ortografie, punctuație.

Capcane: teza vagă sau lipsă (nu îți exprimi clar opinia); argumente doar enunțate, fără explicație și exemplu; un singur argument; exemplu care nu se potrivește cu argumentul; abaterea de la tema cerută. Un text argumentativ de nota 10 e clar de la prima frază: se știe ce susții, de ce, și cu ce dovezi.

Exemple rezolvate

Exemplul 1

Cerință: Pornind de la ideea că lectura ne îmbogățește viața, îți susții, în minimum 150 de cuvinte, opinia despre importanța cititului, valorificând experiența ta de lectură și de viață.

Compunere-model (aprox. 190 de cuvinte):

În opinia mea, cititul este una dintre cele mai valoroase deprinderi pe care le poate avea un om, pentru că ne îmbogățește deopotrivă mintea și sufletul.

În primul rând, lectura ne dezvoltă imaginația și ne lărgește orizontul. Când citim, pătrundem în lumi și în epoci pe care nu le-am putea cunoaște altfel, iar aceasta ne face mai deschiși și mai înțelegători. Un exemplu potrivit este romanul „Cireșarii" de Constantin Chiriță: urmărind aventurile grupului de prieteni, cititorul învață despre curaj, loialitate și dorința de a descoperi. Astfel, o carte devine o adevărată școală de viață.

În al doilea rând, cititul ne îmbunătățește exprimarea și ne ajută la școală. Cine citește mult își formează un vocabular bogat și scrie mai corect. Din propria experiență, am observat că, după ce am început să citesc regulat, mi-a fost mult mai ușor să redactez compuneri și să înțeleg lecțiile.

În concluzie, consider că lectura este o comoară la îndemâna oricui: ne dezvoltă imaginația, ne educă și ne face oameni mai buni. De aceea, cred că fiecare ar trebui să-și facă timp, zilnic, pentru o carte.

De ce ia nota maximă, pe criterii:

Conținut: teză clară în introducere („cititul este... valoros, pentru că..."); două argumente dezvoltate (imaginație/orizont; exprimare/școală), fiecare cu explicație și exemplu (unul din lectură — „Cireșarii", unul din experiența personală); concluzie care reia teza.
Coerență: conectori argumentativi („în primul rând", „în al doilea rând", „astfel", „în concluzie").
Redactare: peste 150 de cuvinte, paragrafe distincte, titluri de carte între ghilimele, ortografie și punctuație corecte.

Exemplul 2

Cerință: Textul-suport prezintă un copil care își ajută prietenul aflat la nevoie. Îți susții, în minimum 150 de cuvinte, opinia despre importanța prieteniei adevărate, valorificând textul-suport și experiența ta de lectură.

Compunere-model (aprox. 185 de cuvinte):

Sunt de părere că prietenia adevărată este una dintre cele mai de preț valori din viața unui om, deoarece ne oferă sprijin, încredere și bucuria de a nu fi singuri.

Pe de o parte, un prieten adevărat se cunoaște la nevoie, nu la petreceri. Această idee reiese chiar din textul-suport, unde copilul nu își abandonează prietenul aflat la ananghie, ci îi sare în ajutor fără să stea pe gânduri. Gestul lui arată că prietenia înseamnă, înainte de toate, fapte, nu vorbe: a fi alături de celălalt atunci când îi este greu.

Pe de altă parte, prietenia ne face mai buni și ne întărește. Un exemplu din lecturile mele este romanul „Cireșarii" de Constantin Chiriță, în care cei cinci prieteni depășesc împreună toate primejdiile tocmai pentru că se sprijină unul pe altul. Astfel, literatura confirmă că împreună suntem mai puternici decât singuri.

În concluzie, consider că prietenia adevărată este o comoară pe care trebuie să o prețuim și să o cultivăm, pentru că un prieten devotat ne face viața mai frumoasă și mai ușoară.

De ce ia nota maximă, pe criterii:

Conținut: teză clară; două argumente dezvoltate — unul valorifică textul-suport (prietenul care ajută la nevoie), celălalt experiența de lectură („Cireșarii"); fiecare cu explicație; concluzie.
Coerență: „pe de o parte... pe de altă parte", „astfel", „în concluzie".
Redactare: peste 150 de cuvinte, structură clară, ghilimele la titlu, corectitudine gramaticală, ortografie și punctuație îngrijite.

Greșeli frecvente

Lipsa tezei clare: elevul începe direct cu argumente, fără să spună răspicat care e opinia lui — evaluatorul nu găsește poziția asumată.
Argumente doar enunțate, fără explicație și fără exemplu concret: „prietenia e importantă pentru că e frumoasă" — o afirmație circulară, nedezvoltată.
Un singur argument, în loc de cel puțin două, sau două argumente care spun de fapt același lucru cu alte cuvinte.
Nevalorificarea textului-suport: cerința cere explicit un exemplu din text, iar elevul îl ignoră și scrie doar generalități.
Exemplul nu susține argumentul (nepotrivit) sau este vag („într-o carte pe care am citit-o", fără titlu sau personaj).

Pe scurt

Textul argumentativ = îți exprimi și susții o opinie cu argumente (frecvent în modelele oficiale).
Structură: introducere = teza (poziție clară: „În opinia mea...") → cuprins = minimum 2 argumente dezvoltate → încheiere = concluzia.
Un argument dezvoltat = enunț + explicație + exemplu (din text-suport / lectură / viață).
Valorifică textul-suport și experiența de lectură (ai pregătit un portofoliu de cărți pe teme).
Folosește conectori: „în primul rând", „deoarece", „de exemplu", „în concluzie".
Evită: teză vagă, argumente neexplicate, un singur argument, exemplu nepotrivit.

Exersează această lecție →

Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.