Atributul și apoziția

Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv, un pronume sau un numeral. Răspunde la întrebările: care? ce fel de? al cui? a cui? câți? câte? cât? câtă?

Atributul se leagă direct de termenul determinat (numit regent) și îl precizează, îl caracterizează sau îl identifică: cartea nouă, casa bunicilor, al treilea elev.

Realizările atributului (după partea de vorbire)

Programa prevede următoarele realizări ale atributului:

atribut adjectival — exprimat prin adjectiv (sau adjectiv pronominal): floare albastră, cartea mea, această idee;
atribut substantival — exprimat prin substantiv, cel mai frecvent:
- în cazul genitiv: caietul elevului (al cui?);
- cu prepoziție (substantiv precedat de prepoziție): casa din deal, cană de lut (care? ce fel de?);
atribut pronominal — exprimat prin pronume: cartea aceluia, părerea fiecăruia;
atribut exprimat prin numeral: reușita celor doi, pagina a treia;
atribut adverbial — exprimat prin adverb: mersul pe jos, casa de acolo, ziarul de ieri.

Un substantiv poate avea mai multe atribute: o carte veche, franțuzească, a bunicului.

Apoziția

Apoziția (atributul apozițional) este un cuvânt sau un grup de cuvinte care explică, precizează sau reia un termen anterior, referindu-se la același obiect/persoană. Se exprimă de obicei printr-un substantiv (sau pronume) și stă, de regulă, în cazul nominativ, indiferent de cazul termenului explicat.

Exemple:

Mihai, colegul meu, a câștigat concursul. (apoziția colegul meu explică subiectul Mihai)
I-am dat cartea Anei, prietena mea. (prietena rămâne în nominativ, deși Anei este în dativ — semn distinctiv al apoziției!)

Punctuația apoziției: apoziția se izolează, de regulă, prin virgulă (sau prin pauză/două puncte). Aceasta este o diferență importantă față de atributul obișnuit, care NU se desparte prin virgulă de termenul regent.

Cum deosebim apoziția de atributul substantival în genitiv

cartea surorii → surorii (genitiv) = atribut substantival genitival, fără virgulă;
sora mea, studenta, a plecat → studenta (nominativ, izolat prin virgulă) = apoziție.

Testul cazului și al virgulei rezolvă majoritatea situațiilor.

Exemple rezolvate

Exemplul 1

Identifică atributele din enunțul Casa veche a bunicilor din sat avea o poartă de lemn. și precizează, pentru fiecare, prin ce parte de vorbire este exprimat.

În enunț, atributele sunt:

veche — atribut adjectival, exprimat prin adjectiv; determină substantivul casa (ce fel de casă?).
a bunicilor — atribut substantival genitival, exprimat prin substantiv în cazul genitiv; determină casa (a cui casă?).
din sat — atribut substantival prepozițional, exprimat prin substantiv cu prepoziție; determină bunicilor (care bunici?).
de lemn — atribut substantival prepozițional, exprimat prin substantiv cu prepoziție; determină poartă (ce fel de poartă?).

Substantivul poartă este complement direct, iar atributul de lemn îl caracterizează.

Exemplul 2

În enunțul Am vorbit cu Elena, vecina noastră, despre grădină., identifică apoziția, precizează cazul ei și justifică punctuația.

Apoziția este vecina noastră. Ea explică substantivul Elena (aceeași persoană).

Cazul: vecina este în nominativ, deși cu Elena este în acuzativ (după prepoziția cu). Menținerea nominativului este trăsătura caracteristică a apoziției.
Punctuația: apoziția se izolează prin virgule (una înainte, una după: , vecina noastră,), fiindcă aduce o explicație suplimentară despre Elena.
noastră este atribut adjectival (adjectiv pronominal posesiv) al substantivului vecina, în interiorul grupului apozițional.

Greșeli frecvente

Confundarea atributului substantival genitival cu apoziția: *cartea Mariei* (genitiv, fără virgulă = atribut) vs *Maria, colega mea* (nominativ, cu virgulă = apoziție).
Izolarea greșită prin virgulă a atributului obișnuit: *Elevul, silitor a luat premiu* este greșit; atributul adjectival *silitor* NU se desparte prin virgulă de regent.
Punerea apoziției în cazul termenului explicat: *I-am dat Anei, prietenei mele* — corect este apoziția în nominativ: *I-am dat Anei, prietena mea* (când o simțim ca explicație în nominativ). Apoziția stă, de regulă, în nominativ.
Considerarea oricărui substantiv cu prepoziție drept complement. *Cană de lut* — *de lut* determină un substantiv (*cană*), deci este ATRIBUT, nu complement (complementul determină un verb).

Pe scurt

Atributul determină un substantiv, pronume sau numeral; întrebări: care? ce fel de? al cui? câți?
Realizări: adjectival (adjectiv), substantival (genitiv sau cu prepoziție), pronominal, prin numeral, adverbial.
Atributul se leagă direct de regent și, de regulă, nu se desparte prin virgulă.
Apoziția = termen care explică/reia un cuvânt anterior; de obicei substantiv în nominativ, izolat prin virgulă.
Test apoziție vs atribut genitival: cazul (nominativ vs genitiv) + virgula.

Exersează această lecție →

Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.