Subordonarea. Regenta și elementul regent
Subordonarea este raportul sintactic de dependență dintre o propoziție subordonată (secundară) și propoziția de care aceasta depinde, numită regentă. Subordonata îndeplinește în frază rolul pe care l-ar avea o parte de propoziție: atribut → atributivă, complement direct → completivă directă etc.
Regenta și elementul regent
- Propoziția regentă este propoziția de care depinde subordonata. Regenta poate fi principala, dar și o altă subordonată!
- Elementul regent este cuvântul din regentă de care se leagă direct subordonata (un verb, un substantiv, un adjectiv, un adverb sau o interjecție).
Ex.: Mi-a spus¹ / că va veni². → P1 este regenta lui P2; elementul regent este verbul a spus.
Ex. cu lanț de subordonate: Cred¹ / că a găsit cartea² / pe care o căuta³. → P1 este regenta lui P2; P2 (subordonată la rândul ei) este regenta lui P3.
Mijloacele de subordonare (conectorii)
1. Conjuncțiile subordonatoare — leagă subordonata de regentă, fără a avea funcție sintactică:
- că, să, dacă, ca... să, fiindcă, deoarece, pentru că, deși, încât etc.
- Știu¹ / că ai dreptate².
2. Pronumele relative — leagă subordonata de regentă și, în același timp, au funcție sintactică în subordonată:
- care, cine, ce, cât (câtă, câți, câte), ceea ce
- Premiul revine elevului¹ / care a muncit². (care = subiect în P2)
3. Adverbele relative — leagă subordonata și au funcție de circumstanțial în subordonată:
- unde, când, cum, cât
- Mergem¹ / unde ne-ai chemat². (unde = circumstanțial de loc în P2)
Deosebirea esențială: conjuncția este doar un „liant” (fără funcție sintactică), pe când relativele (pronume/adverbe) sunt simultan conectori ȘI părți de propoziție în subordonata pe care o introduc — aceasta este dubla lor calitate.
Pașii analizei de frază
- Subliniem predicatele (și numele predicative cu copulativul).
- Încercuim conectorii (conjuncții, pronume/adverbe relative).
- Delimităm propozițiile prin bare (conectorul deschide, de regulă, o propoziție nouă).
- Stabilim principala/principalele.
- Pentru fiecare subordonată: găsim regenta și elementul regent, punem întrebarea și dăm felul subordonatei.
Atenție: că, să, dacă pot introduce subordonate diferite — felul subordonatei NU e dat de conector, ci de întrebare + elementul regent.
Exemple rezolvate
Exemplul 1
Analizează fraza, precizând regenta și elementul regent al fiecărei subordonate: Copilul a promis că va citi cartea pe care a primit-o.
Predicate: a promis, va citi, a primit → 3 propoziții.
Copilul a promis¹ / că va citi cartea² / pe care a primit-o³.
- P1 — Copilul a promis — propoziție principală.
- P2 — că va citi cartea — subordonată; regenta: P1; elementul regent: verbul a promis (ce a promis?) → completivă directă.
- P3 — pe care a primit-o — subordonată; regenta: P2 (o subordonată poate fi regentă!); elementul regent: substantivul cartea (care carte?) → atributivă. Pronumele relativ pe care are și funcție sintactică în P3: complement direct (reluat prin cliticul -o).
Exemplul 2
Precizează valoarea morfologică și funcția sintactică a conectorilor din frazele: a) Am aflat că ai reușit. b) Am aflat cine a reușit.
a) Am aflat¹ / că ai reușit². — că este conjuncție subordonatoare: leagă P2 de P1, dar nu are funcție sintactică în P2.
b) Am aflat¹ / cine a reușit². — cine este pronume relativ: leagă P2 de P1 ȘI are funcție sintactică de subiect în P2 (cine a reușit? — chiar el este autorul acțiunii).
Concluzia: conjuncția = simplu liant; pronumele relativ = liant + parte de propoziție (dubla calitate a relativului).
Greșeli frecvente
- Identificarea felului subordonatei după conector, nu după întrebare și elementul regent: *că* poate introduce completivă directă (*Știu că vii*), dar și alte subordonate — întrebarea decide.
- Uitarea faptului că o subordonată poate fi ea însăși regentă pentru altă subordonată: regenta nu este automat propoziția principală.
- Tratarea pronumelui relativ ca simplă conjuncție, fără funcție sintactică: *care, cine, ce* au întotdeauna o funcție în subordonata lor (subiect, CD, atribut etc.).
- Confundarea lui *cum, când, unde* relative (introduc subordonate) cu aceleași cuvinte interogative din întrebări directe: *Unde pleci?* (adverb interogativ) vs *Știu unde pleci.* (adverb relativ, conector în frază).
- Despărțirea prin virgulă a conjuncției de subordonata sa sau plasarea greșită a virgulei înaintea lui *că* atunci când completiva urmează firesc după regentă (*Știu, că vii* — greșit).
Pe scurt
- Subordonarea = raport de dependență; subordonata joacă în frază rolul unei părți de propoziție.
- Regenta = propoziția de care depinde subordonata (poate fi și o altă subordonată).
- Elementul regent = cuvântul exact de care se leagă subordonata (verb, substantiv, adjectiv, adverb).
- Conectori: conjuncții subordonatoare (că, să, dacă, ca...să, fiindcă, deși) — fără funcție sintactică; pronume relative (care, cine, ce, cât, ceea ce) și adverbe relative (unde, când, cum, cât) — cu funcție sintactică în subordonată.
- Felul subordonatei = întrebarea + elementul regent, nu conectorul.
- Pașii analizei: predicate → conectori → delimitare → principala → regenta/elementul regent al fiecărei subordonate.
Exersează această lecție →
Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.