Propoziția atributivă

Propoziția atributivă (AT) este subordonata care îndeplinește în frază rolul unui atribut: determină un substantiv (sau un pronume/numeral) din regentă. Este echivalentul propozițional al atributului.

Întrebări și element regent

Atributiva răspunde la întrebările atributului: care? ce fel de? al cui? câți/câte?, puse substantivului (pronumelui, numeralului) din regentă.

Regula de aur: elementul regent al atributivei este întotdeauna un nume (substantiv, pronume, numeral), NICIODATĂ un verb. Dacă întrebarea se pune verbului, subordonata NU este atributivă.

Am recitit cartea¹ / care mi-a plăcut². → care carte? — determină substantivul cartea → AT
Mi-a dat vestea¹ / că a promovat². → care veste? — determină substantivul vestea → AT

Elemente introductive

Atributiva poate fi introdusă prin:

pronume relative: care, cine, ce, cât, ceea ce — Elevul care citește progresează.
adverbe relative: unde, când, cum — Casa unde m-am născut e veche. / Ziua când ne-am cunoscut a fost frumoasă.
conjuncții subordonatoare: că, să, dacă, ca...să — Ideea că vom pleca mă bucură. / Dorința să câștige îl motivează.

Observație-cheie: după un substantiv, chiar și că, să, unde, când introduc atributive, nu completive — pentru că elementul regent este numele.

Capcana: atributiva care „pare” completivă

Comparați:

Am aflat¹ / că vine². → ce am aflat? — întrebarea se pune verbului am aflat → completivă directă.
Am aflat vestea¹ / că vine². → care veste? — întrebarea se pune substantivului vestea → atributivă!

Același conector (că), aceeași ordine — dar funcții diferite. Diferența o face elementul regent: verb → completivă; substantiv → atributivă.

Topica și punctuația

Atributiva stă imediat după substantivul determinat, adesea intercalată în regentă: Cartea / pe care am citit-o / era veche.
Atributiva determinativă (indispensabilă sensului) nu se desparte prin virgulă de regentă: Elevii care au învățat au reușit. (doar aceia!)
Atributiva explicativă (aduce o informație suplimentară) se poate izola prin virgule: Bunicul, care era înțelept, ne dădea sfaturi.

Pronumele relativ din atributivă are propria funcție sintactică în subordonată (subiect: care vine; CD: pe care îl văd; atribut: al cărui autor...).

Exemple rezolvate

Exemplul 1

Transcrie și numește subordonatele, precizând elementul regent: 1. Mi-a plăcut filmul pe care l-am văzut ieri. 2. Gândul că va reuși îi dădea putere.

1. Mi-a plăcut filmul¹ / pe care l-am văzut ieri².

Subordonata: pe care l-am văzut ieri — propoziție atributivă (AT).
Element regent: substantivul filmul (care film?).
Pronumele relativ pe care este complement direct în subordonată (reluat prin l-).

2. Gândul¹ / că va reuși² / îi dădea putere¹. (P1 = principala, ruptă în două; P2 = subordonata intercalată)

Subordonata: că va reuși — propoziție atributivă (AT), intercalată.
Element regent: substantivul gândul (care gând?).
Deși e introdusă prin conjuncția că, NU este completivă: întrebarea se pune substantivului, nu verbului.

Exemplul 2

Demonstrează că subordonatele din frazele următoare au funcții diferite, deși ambele sunt introduse prin când: a) Îmi amintesc ziua când ai venit. b) Îmi amintesc când ai venit.

a) Îmi amintesc ziua¹ / când ai venit².

Întrebarea: care zi? → se pune substantivului ziua → subordonata este atributivă (AT).

b) Îmi amintesc¹ / când ai venit².

Întrebarea: ce îmi amintesc? → se pune verbului îmi amintesc → subordonata este completivă directă (CD).

Concluzie: conectorul când este același; felul subordonatei se schimbă după elementul regent — substantiv (a) vs verb (b).

Greșeli frecvente

Stabilirea felului subordonatei după conector: *că* după substantiv (*vestea că..., ideea că..., faptul că...*) introduce ATRIBUTIVĂ, nu completivă directă. Elementul regent decide.
Ruperea atributivei de substantivul determinat: atributiva stă imediat după numele regent; mutarea ei creează confuzii (*Am văzut filmul la cinema care mi-a plăcut* — topică greșită).
Izolarea prin virgule a atributivei determinative: *Elevii, care au învățat, au reușit* schimbă sensul (sugerează că TOȚI au învățat). Fără virgule, doar cei care au învățat au reușit.
Ignorarea funcției sintactice a relativului în atributivă: în *cartea pe care o citesc*, *pe care* este complement direct în subordonată, nu doar element de legătură.

Pe scurt

Atributiva (AT) = subordonata cu rol de atribut; răspunde la care? ce fel de? al cui? câți?
Elementul regent este întotdeauna un substantiv/pronume/numeral din regentă — niciodată un verb.
Introdusă prin pronume relative (care, cine, ce, cât, ceea ce), adverbe relative (unde, când, cum) sau conjuncții (că, să, dacă).
Capcana clasică: vestea că vine → AT; am aflat că vine → CD. Întrebarea + regentul decid.
Stă imediat după numele determinat, deseori intercalată; determinativă = fără virgule, explicativă = izolată prin virgule.
Relativul introductiv are propria funcție sintactică în subordonată.

Exersează această lecție →

Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.