Circumstanțialele de loc, de timp și de mod (propoziții subordonate)

Circumstanțialele propoziționale țin locul circumstanțialelor din propoziție. Programa cuprinde cinci: de loc (CL), de timp (CT), de mod (CM), de cauză (CZ) și finala/de scop (CS) — primele trei fac obiectul acestei lecții.

Circumstanțiala de loc (CL)

Arată locul acțiunii din regentă. Întrebări: unde? de unde? până unde? pe unde? încotro?, puse verbului regent.

Mergem¹ / unde ne duce poteca².
Vin¹ / de unde ai plecat tu².

Element introductiv tipic: adverbul relativ unde (singur sau cu prepoziții: de unde, pe unde, până unde), pronumele relative cu prepoziții de loc.

Corelative în regentă: acolo, de acolo — Mergem acolo¹ / unde e liniște².

Circumstanțiala de timp (CT)

Arată timpul acțiunii din regentă. Întrebări: când? de când? până când? cât timp?

Când va suna clopoțelul¹, / ieșim în pauză².
Am plecat¹ / după ce s-a terminat filmul².

Elemente introductive: adverbul relativ când (și de când, până când), locuțiunile conjuncționale după ce, înainte să, îndată ce, în timp ce, ori de câte ori, adverbul cât (cât timp).

Corelative: atunci, întâi, imediat — Atunci¹ / când ninge², / peisajul e superb¹.

Circumstanțiala de mod (CM)

Arată modul de desfășurare a acțiunii din regentă. Întrebări: cum? în ce fel? în ce măsură?

Procedează¹ / cum te-am învățat².
Muncește¹ / cât poate². (măsura)
Se poartă¹ / de parcă nu ne-ar cunoaște². (comparație ireală)

Elemente introductive: adverbele relative cum, cât, locuțiunile așa cum, după cum, pe cât, de parcă, parcă.

Corelative: așa, atât — Fă așa¹ / cum ți-am arătat².

Punctuația circumstanțialelor (regula generală)

Așezate înaintea regentei, circumstanțialele se despart de regulă prin virgulă: Când ai timp, sună-mă.
Așezate după regentă, în topica firească, de regulă nu se despart: Sună-mă / când ai timp.
Prezența unui corelativ (acolo, atunci, așa) blochează virgula între corelativ și subordonată.

Capcane

unde/când/cum pot introduce și atributive (după substantiv: ziua când...) sau completive directe (după verb de informare: Spune-mi când vii — ce să-mi spui?). Întrebarea + elementul regent decid!
cât poate fi CM (măsură: muncește cât poate) sau CT (cât timp: Cât a durat ora, am fost atenți).

Exemple rezolvate

Exemplul 1

Transcrie și numește subordonatele: 1. Ne oprim unde se termină pădurea. 2. Îndată ce răsare soarele, pornim la drum. 3. A rezolvat exercițiul cum i-a arătat profesorul.

1. Ne oprim¹ / unde se termină pădurea².

P2 — circumstanțială de loc (CL): unde ne oprim?; element regent: verbul ne oprim; introdusă prin adverbul relativ unde.

2. Îndată ce răsare soarele¹, / pornim la drum².

P1 — circumstanțială de timp (CT): când pornim?; regenta: P2; introdusă prin locuțiunea conjuncțională îndată ce. Fiind așezată înaintea regentei, se desparte prin virgulă.

3. A rezolvat exercițiul¹ / cum i-a arătat profesorul².

P2 — circumstanțială de mod (CM): cum a rezolvat?; element regent: verbul a rezolvat; introdusă prin adverbul relativ cum.

Exemplul 2

Arată că subordonatele introduse prin când au feluri diferite: a) Te anunț când sosește trenul. b) Când sosește trenul, te anunț. — sunt ele identice ca funcție?

Aparent identice, dar analiza cere atenție la verbul regent:

a) Te anunț¹ / când sosește trenul². — Aici sunt două interpretări posibile, în funcție de sens:

Dacă sensul este „îți comunic ORA sosirii” → întrebarea ce te anunț? → completivă directă (CD);
Dacă sensul este „în momentul sosirii te voi anunța” → întrebarea când te anunț? → circumstanțială de timp (CT).

b) Când sosește trenul¹, / te anunț². — Topica (subordonata înaintea regentei, izolată prin virgulă) impune clar valoarea temporală: când te anunț? → circumstanțială de timp (CT).

Concluzie: la conectorii polivalenți (când, unde, cum), sensul frazei și întrebarea decid felul subordonatei; contextul (topica, virgula) ajută la dezambiguizare.

Greșeli frecvente

Etichetarea automată a subordonatelor cu *unde/când/cum* drept circumstanțiale: după un substantiv sunt atributive (*ziua când ai venit*), iar după verbe de informare/percepție pot fi completive directe (*Spune-mi unde mergi* = *ce să-mi spui?*).
Omiterea virgulei după circumstanțiala așezată înaintea regentei: *Când ajungi acasă sună-mă* — corect: *Când ajungi acasă, sună-mă.*
Punerea virgulei între corelativ și subordonată: *Merg acolo, unde e soare* este greșit când *acolo unde* formează perechea corelativ + relativ: *Merg acolo unde e soare.*
Confundarea circumstanțialei de mod comparative (*de parcă, așa cum*) cu completiva: *Se poartă de parcă ar fi supărat* răspunde la *cum se poartă?* → CM.

Pe scurt

CL — unde? de unde? pe unde?; introdusă de unde (± prepoziții); corelativ: acolo.
CT — când? de când? cât timp?; introdusă de când, după ce, înainte să, îndată ce, în timp ce, cât; corelative: atunci, imediat.
CM — cum? în ce măsură?; introdusă de cum, cât, așa cum, după cum, de parcă; corelative: așa, atât.
Înaintea regentei → virgulă; după regentă → de regulă fără virgulă.
unde/când/cum după substantiv → atributivă; după verb de informare → posibil CD. Întrebarea decide.

Exersează această lecție →

Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.